Thursday, February 28, 2008

De pe alta planeta? Dacia? Cititi...

De pe alta planeta? Dacia?

Am dat din absoluta intamplare peste acest text, postat pe un forum Dacia Underground din Republica Moldova (e de prin 2005 ai are legatura cu fantasmagoriile promovate de Napoleon… Savescu). Cititi si va cruciti (textul e in forma originala), baietii acestia parca sunt veniti de pe alta planeta!!!
http://forum.md/Discuss.aspx?id=723139&page=5Bucuresti: incolo si incoace. Oastea Daciei la al VI-lea Congres International de Dacologie. Salut prieteni. In acest articol vom vorbi despre doua lucruri in acelasi timp: Impresiile despre Bucuresti si al VI-lea congres dacologic, petrecut in perioada 30 iunie - 1 iulie 2005 in Bucuresti, in hotelul “Intercontinental” Asadar… Asadar…, pe 29 iunie, seara, 3 oameni s-au pornit din Chisinau spre Bucuresti. Atat vama din Cahul, cat sic ea romaneasca din Oancea au creat o impresie deprimanta. Vecina mea - studenta din Braila, care a invatat 4 ani in Chisinau - frumoasa (despre frumusetea romancelor - mai tarziu). Ea se mira de faptul ca eu propunandu-i apa sau pesmeti, la raspunsul ei "Mersi, eu am apa", ii raspund: "Eu nu te-am intrebat daca ai, dar - daca vrei…". Dupa cuvintele ei, barbatii moldoveni sunt tari, iar cei din Romania… Apoi au inceput drumurile netezi romanesti, cu o trasare ideala si cu multe semne rutiere. Galati, Braila - orase destul de frumoase, ca multe altele. Panourile publicitare , cantitatea de lumina si aranjarea vitrinelor bucura in continuare. La ora 5 dimineata am ajuns in Bucuresti si ne-am oprit la Gara de Nord. Taxistii romani, cu Daciile lor au format o caravana dupa autobusul din Moldova. Printre taxisti sunt si tigani. Cant am ajuns ne gandeam sa ne oprim la hotelul Transilvania (dupa cum ne-au sfatuit din Chisinau cei, care au fost in Bucuresti si care sustineau, ca in acest hotel o camera costa 10-15$) - insa ne-am razgandit. Acolo camera costa 30-35$. Atunci am vorbit cu un taxist care ne-a promis un hotel mai putin scump (de 10-15$, daca chiar gasesti ceva cu greu, in camera nu vor fi becuri si nu numai). Ne-am inteles cu el: - De cat ne duci pana acolo? - De 100 000 (aproximativ 40 de lei moldovenesti) "Merge", gandesc eu… - Sa mergem Am trecut prin fata "castelului" d-lui Ceausescu, pe langa gara de autobuse "Filaret" (prima gara feroviara in Bucuresti din 1865). Ne oprim. Acest negricios ne spune: "Noua sute de mii si ceva"… Mai departe nu e necesar de povestit ce-a fost. Ca si cum si contorul a aratat ceva. Am mers nu mai mult de 5-6 kilometri (in Bucuresti kilometrul costa de la 75 la 100 mii - adica aproximativ de la 35 la 40 lei/km). Mai pe scurt acest "om" ne-a cerut mai mult de un million (aproximativ 400 de lei de-ai nostril). Ce a fost mai departe - fara comentarii… Am poposit la hotelul VIILOR de pe stada cu acelasi nume. "Multumim" tuturor celor care ne-au dat informatii "veridice" despre costul hotelelor din Bucuresti. Pe aceeasi strada se afla fabrica Pepsi-Cola, unde erau munti de butoaie cu conservanti, concentrate si coloranti pentru Pepsi, Prigat s.a. In drum, in gluma i-am zis lui Tenebris: "Hai sa numaram pe degete romancele frumoase…". In drum spre hotel, in tramvai, in metrou, pe strada - nu am intalnit nici una. Catre inceputul Congresului International de Dacologie, la ora 9:00 suntem deja in hotelul de 5 stele "Intercontinental". Aici s-au adunat deja destul de multi oameni. In hol toti ne privesc, incearca sa descifreze scrisul de pe maiourile noastre. Ne ridicam la al doilea etaj. Vin tot mai multi invatati istorici romani, lingvisti, arheologi, scriitori, jurnalisti, studenti… Observ, ca pe noi ne fotografiaza. Societatea Dacia Nemuritoare (www.dacii.ro) si-a expus standurile sale cu literature, CD-uri, alte materiale de tematica dacica. Prin sala se plimba insusi organizatorul si promovatorul intregii miscari - Napoleon Savescu (www.dacia.org). Multi il salute, atat natural, cat si fals. Ma apropii de una din mesele DN - cumpar cate ceva din literatura, fac cunostinta cu reprezentantii societatii (blond, cu amulete-lup), ii fac cunostinta cu faptul ca reprezentam Dacia Underground (www.dac.md) din Moldova, el nu pare interesat de cele spuse de mine, este indiferent, ii dau "fluturasi" de-ai nostril si ii zic ca noi, DU am vrea sa colaboram strans cu DN, sa facem schimb de bannere, materiale s.a.m.d. sa facem legaturi. El greoi, incet imi da e-mail-uri de plan general. Ma rog, fleacuri… Mai tarziu eu am aranjat pe o masa "fluturasii" nostril, unii vizitatori au manifestand interes, au inceput sa ne intrebe, cu unii dintre ei am stabilit legaturi. Apoi, ca si cum principalul "MUUU-dac" din DN s-a apropiat de mine si a inceput sa-mi dea intrebari de tipul "Cine suntem, de unde, de ce facem propaganda s.a.m.d". Eu ii raspund linistit, ca noi suntem din Moldova, DU, promovam aceleasi idei ca si DN si ca nu organizam nici pe departe propaganda, ci doar dorim sa informam, ca in Moldova este site si miscare, dedicata reinvierii Daciei. Deoarece inca nici un site tematic romanesc nu a pus link pentru Dacia Underground… Trecem in Sala Ronda. El este complet umplut, scaune libere nu mai sunt, si noi impreuna cu multi altii trecem spre centru, in trecerea dintre randuri. Incepe Congresul. Savescu ii salute pe toti, descrie pe scurt rezultatele celor 5 congrese precedente, apoi se incepe citirea materialelor. Unii invatati fac asta fara interes, altii - din suflet. In sala de la unii invatati-sceptici se aud vorbe de tipul "Fantezii, povesti, nu poate fi asa ceva…". Majoritatea asculta insa cu deosebit interes. Dupa pauza de masa am plecat prin oras, apoi am mers la Muzeul National al Satului - unul din putinele locuri din Bucuresti, pe care recomand tuturor sa le viziteze. Pe drum priveam orasul - multe panouri publicitare de inalta calitate, orasul e destul de curat, dar nu peste tot ingrijit, copaci in centru aproape nu sunt, foarte cald, se "topesc" hainele. Romancele frumoase asa si nu ne ies in cale. Sunt multi tigani, dar putin dintre ei sunt izolati, si aproape toti s-au incadrat in societate ca taxisti, politisti, maturatori, vanzatori… Dar si printre romani sunt multi negriciosi, si acesti "bronzati" se mandresc ca ar fi urmasii Romei?... Pe strazile centrale e dezvoltat comertul - chiloti, sutiene, sorti, chipiuri, pistoale de masa plastica… Printre vanzatori - majoritatea - tigani. Cand cumpar bere (romanii ma recunosc dupa accentul moldovenesc), ma intreaba: "Sunteti rus sau basarabean?..". Eu raspund: -Nu, sunt moldovean, dac. Romanii raman uimiti, dar nu raspund nimic. Veceurile in Bucuresti sunt gratuite si sunt umplute cu absorbant mirositor, incat miros de murdarie aproape nu se simte. Acesta este unul din punctele forte ale orasului. Puncte slabe sunt mai multe. Unul din ele este acela ca in alimentara se vand produse cu termen expirat. Din produse lactate - numai iogurturi si lapte conservat. La intrebarea mea: "Da smantana aveti?", mi se raspunde: "A fost candva… In povesti". Branza - impachetata, ulei de masline nu este. Carnea este impachetata, din paine - numai copturi si toasturi frantuzesti impachetate, si cat n-ar fi de straniu - o mica varietate de bere. Statiile de metrou ingenere nu sunt frumoase. Escalatoarele nu au mai mult de 3-5 metri. Cu toate ca trenurile sunt noi, sunt si unele la care lipsestc peretii despartitori dintre vagoane. Trenurile merg la un interval de 5-6 minute, pe cand in Moscova, Kiev, si chiar in Harcov - la interval de 1 - 1,5 minute. Cand trenul se opreste, trebuie sa astepti inca vreo 5 secunde pana se deschid usile. Iesirile sunt uneori pe partea dreapta, alteori, pe stanga. Totul este incalcit, ca la sudici. Fete frumoase nu am vazut nici in metrou, pe unde trec destul de multi oameni. Daca vreti sa mancati - sunt multe "Gogoserii", cofetarii frantuzesti etc. Bauturi racoritoare sunt la fiecare colt, toti se otravesc cu Coca Cola light. Chiar si in centrul Bucurestiului toti peretii sunt desenati de "raperii" autohtoni. Chisinaul in privinta asta este cu mult mai curat. Parcurile noastre si paduricile par mult mai ingrijite. Multi romani umbla imbracati, ca in clipurile proaste americane, cu lanturi pe gat si cu trei chipiuri pe cap. Sa intalnesti un roman cu parul deschis este foarte greu. Nimerim in muzeu. Dintr-odata parka nimeresti in alte timpuri, de modernism nu aminteste aproape nimic. Nu am mai vazut asa ceva - case intregi, mori, biserici - aduse din intreaga Romanie intr-un singur loc (o tehnologie speciala permite mutarea cladirii pe parti, fara sa o distruga). Muzeul activeaza din 1924! Guvernul roman a rascumparat o mare parte din aceste constructii. Toate casele sunt impartite dupa regiunile de unde provin: Moldova, Oltenia, Dobrogea, Transilvania, Maramures, Arges. In toate casele este pastrat interiorul acelor ani (sec. 19-20). Multe constructii seamana cu cele dacice. Sunt foarte multi turisti straine. Cei mai prosti dintre toti sunt americanii. Vorbareti si galagiosi - italienii si spaniolii, cei mai calmi si intr-adevar interesati - germanii. Toti supraveghrtorii muzeului se poarta bine cu noi, ne intreaba de inscriptiile de pe maiouri, sustin idea unurii in limitele Daciei (si sub denumirea de Dacia, sin u Romania!). Am gasit limba comuna cu una din supraveghetoare, am cumparat de la ea o ie din in de 25$ (in magazine ea costa 120$). Ea ma intreaba: "Aveti sotie, sa luati camasa si pentru dansa ?". Ii raspund: - Nu, caut…: - Asa, s-o luati bucuresteanca! - Nu, multumesc, - nuami chisinauianca…: La congresul de dupa pauza de masa nu nimerim. Venim a doua zi dimineata - 1 iulie. Paza ne da drumul pe baza ecusonului. La intarea in sala de noi se apropie administratorul si incepe sa dea din maini, imi arata "fluturasul" unde este imprimata svastica la Sarmizegetusa sis a urle: "Sunteti ciudatii lui Vartic, nu, nu aveti voie sa intrati, ati facut aici propaganda, uite aici, svastica… Securitatea! Scoateti-i afara!!!" Nu am reusit nimic sa-i explicam, ca paza ne-a rugat sa trecem spre iesire. "Securitatea" vorbea foarte multe de tipul "Nu avem nimic impotriva voastra, dar s.a.m.d…" La care eu le-am raspuns: "Nu trebuie sa vorbiti atat de mult, baieti, totul e clar". Apoi, am incercat sa intram in alta sala. Ii multumim Luizei Jeganaru, care a dat voie unora dintre noi sa intre. Chiar a zis ca a reusit sa viziteze site-ul nostru in prima zi. Eu am plecat. Desigur, eu nu ma asteptam de la "daci" la o primire calduroasa cu bratele deschise, dar nici la asa ceva eu na m-am asteptat. Poate a fost o neintelegere. Nu cred ca acesta a fost un ordin de la Savescu sa nu ne permita sa trecem a doua zi. Cel mai probabil este ca s-au speriat asa-zisii "daci" din DN - cum asa au venit asa moldoveni frumosi si chipesi, inca si site-ul si-l promoveaza, si inca pot pleca de la noi banii mari ai domnului Savescu si nu vom mai putea sa-i impingem istoria de rea calitate si alta productie de acest fel, sub pretextul de renastere a culturii dacilor… Cel mai probabil este ca cel balan a transmis celui principal (negrul cu barba, cu ocelari - care este si in fotografie) "fluturasii" nostri si careva minciuni care l-au nelinistit pe cel din urma. Poate ca a fost altfel. Sper ca a fost o neintelegere. Insa asa "daci" nu valoreaza nici un ban, daca dorind atat de mult unirea, multi dintre ei doar urmaresc ale lor scopuri inguste si lacome, si nu ideea comuna de prietenie si unitate. Eu am mers la Palatul Parlamentului / Casa Poporului sau la "Castelul lui Ceausescu" - a doua cladire din lume ca suprafata dupa Pentagon si a treia in lume - dupa volumul incaperilor. Marimile cladirii impresioneaza. Ceusescu a interzis folosirea la constructie folosirea materialelor de import, de aceea totul: lemn, metal, granit, piatra - totul pana la ultima tinta - este numai din Romania. In palat sunt foarte multi turisti straini - chinezi, americani, francezi, spanioli, italieni, englezi, germani… Foarte multi oameni in varsta, care dintr-o zi in alta vor pleca in eternitate si de abia se misca. Mi-a placut foarte mult o familie de germani, care era in grupul noastru: fete frumoase - eu chiar m-am gandit la inceput ca sunt suedeze - linistite, imbricate ingrijit. Dupa aceaste trec prin muzeul de costume nationale - tot aici in cladirea palatului, eu sunt unicul vizitator, pe straini ii intereseaza mai putin costumele moldovenesti. Cand incepi sa privesti costumele, intelegi cat sunt de frumoase, si cu cata dragoste au fost ele facute. Pe un costum dintr-o regiune a Moldovei se observa sibolurile sfinte ale dacilor - svastici indreptate spre dreapta si svastici indreptate spre stanga. Supraveghetorul imi explica ca in satele moldovenesti si romanesti sunt foarte multe ornamente cu sfastica, simbolul soarelui… As fi vrut sa demonstrez acelui "dac" negricios cu barba si sa-i explic, ca, interesandu-se de istoria dacilor ar trebui sa stie asa lucruri elementare, ca svastica nu este un simbol al fascistilor… Seara plec spre Chisinau. Prima fata frumoasa din Bucuresti - o moldoveanca blonda din autobus, care pleca acasa. La revedere, Bucuresti, tu nu m-ai primit destul de bine, dar oamenii simpli ai acestui oras s-au purtat demn. Intotdeauna este placut sa revii acasa.

No comments: