La avizier...

Radu Paraschivescu, La avizier
http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/792845/PARASCHIVESCU-La-avizier/Unul dintre personajele cele mai pitoreşti ale României contemporane este administratorul de bloc. De fapt, comit o nedreptate numindu- l aşa, fiindcă identitatea pe care singur şi-o asumă - scris şi oral - e de „adimistrator“. Divorţul de limba română pare condiţia obligatorie pentru îndeplinirea acestei funcţii. Sigur, există şi administratori corecţi în exprimare (pot exemplifica prin cel de la scara unde locuiesc), numai că ei par excepţii într-un peisaj sufocat de dezacorduri, pleonasme şi cacofonii. De aceea memoria locativă a multor oameni nu reţine iniţiativele remarcabile ale administratorului, ci formulările involuntar amuzante care umplu avizierul. Pentru cei interesaţi, site-ul www.bascalie.ro oferă exemple impresionante de contraperformanţă în exprimare. Într-o tentativă sumară de tipologizare a categoriei, atrage atenţia administratorul ceremonios, care vrea să-şi catifeleze raporturile cu locatarii prin mărunte cochetării protocolare. La fiecare început de martie, el depune la avizier următorul omagiu: „Stimate doamne, lumea întreagă vă sărbătoreşte în ziua de 8 Martie ca fiinţă de bază a familiei în educarea copiilor şi pentru dezvoltarea naţiunii“. La polul opus se află administratorul impetuos-patetic, pe care nedreptatea îl supără, silindu-l să insulte: „Rugăm pe toţi proprietarii să supravegheze şi să descopere jigodia şi nenorocitura de animal care distruge uşile lifturilor“. Între ei se ghiceşte figura administratorului-filozof, care încearcă să îndrepte neajunsurile acestei lumi pe tonuri îndrăzneţe, preţioase şi moralizatoare: „Cel care azvârle cu ouă pe maşini nu dă dovadă de mai multă minte decât găina care le-a produs. Oul nu ne ajută să înţelegem natura nemulţumirii dumneavoastră“. Fiecare administrator are un stil propriu de formulare a mesajului. Unii vor să fie exacţi, dar intră cu oiştea în gardul logicii: „Verificaţi pe orice suspect care se află pe casa scărilor sau în ascensor, cu atât mai mult dacă vi se pare suspect“. Alţii preferă informarea rece şi tonul apodictic: „Femeia de serviciu nu mai spală scările până nu primeşte materialele necesare şi sculele potrivite“. Nu trebuie omişi administratorii mânioşi şi dornici de acţiune: „Există în bloc un animal, o bestie care bagă scobitori în încuietorile de la scrisori. Îl voi găsi repede şi am să vi-l arăt. Fiţi vigilenţi!“. După cum nu trebuie uitaţi administratorii pur şi simplu analfabeţi: „Vă rugăm ca toţi propietari a-i asociaţiei de bloc care a montat apometre de apă în casă sunt rugaţi să declare că a montat apometre pentru a ştii la cine este montate pentru a fii citite la sfârşit de luna iunie“. Evident, administratorul laconic are la rându-i un loc neuzurpabil: „Dacă s-a întâmplat ceva, strigaţi AJUTOR sau FOC“. Am lăsat la urmă două formulări epocale. Una a fost chiar vedetă de presă acum câţiva ani: „Cei ce nu închid geamurile la ghenă şi se sparg din cauza lor, vor plăti toţi studenţii de pe acel etaj“. A doua vine dintr-un bloc de pe Strada Maşina de Pâine, nr. 16, şi arată astfel: „Stimaţi locatari! în acest bloc sălăşlueşte un criminal!!! Ce nu merită să umble ziua printre noi!!! Azi-noapte, orele cca 3.15 noaptea, a avut loc asasinatu împotriva străjerului scării paşnicul - câinele blocului - «Băieţică», care a fost lovit cu ciocane în cap şi răngi, apoi târât cu laţul de viu şi dispărut el era blând bun ca şi un copil şi nu făcea rău la nimenea şi a fost spart geamul în condiţii de vânătoare de câini şi e curent şi ne este frig nouă pensionarii, locatarii de drept ai acestui imobil!“.