Doctor honoris

Text initial: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848745/Doctor-Honoris-plagiatus/

Drept la replica: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/867865/Drept-la-replica-profesorul-Marin-Carciumaru-acuzat-pe-nedrept-de-plagiat/


Universitatea de Vest din Timişoara a decernat, vineri, titlul de Doctor Honoris Causa unui profesor universitar acuzat, în urmă cu 20 de ani, că a plagiat cercetători străini. Cel mai proaspăt Doctor Honoris Causa (DHC) al UVT este director al Şcolii doctorale la Universitatea Valahia din Târgovişte, însă în 1990 a fost acuzat într-o publicaţie a Academiei Române că şi-a plagiat colegii de breaslă din străinătate. Acuzatul pune povestea pe seama „prietenilor” care aduc în discuţie plagiatul ori de câte ori a avut evenimente pozitive.

Profesorul universitar doctor Marin Cârciumaru, cunoscut ca o personalitate de prim rang a cercetării preistoriei din România, „a reuşit, de-a lungul unei prodigioase activităţi, să fie autorul unor descoperiri excepţionale intrate azi în patrimoniul naţional şi universal”, se arată în comunicatul de presă transmis de UVT în anticiparea decernării onorantului titlu academic. Cel mai proaspăt Doctor Honoris Causa (DHC) al UVT este director al Şcolii doctorale la Universitatea Valahia din Târgovişte, însă în 1990 a fost acuzat într-o publicaţie a Academiei Române că şi-a plagiat colegii de breaslă din străinătate.

Şoc la rectorat

Şocul maxim l-a simţit rectorul UVT. Profesorul universitar doctor Ioan Talpoş nu poate admite o asemenea situaţie, care aduce grave prejudicii de imagine instituţiei pe care o conduce. „Nu am avut cunoştinţă despre plagiatul la care se face referire, vă daţi seama, arheologia nu e specialitatea mea, însă, dacă aş fi ştiut acest lucru, propunerea de acordare a titlului nu ar fi trecut de mine. Avem o comisie care a analizat activitatea acestui profesor şi care s-a pronunţat favorabil, nimeni nu a menţionat nimic despre cele publicate în 1990. Povestea aceasta a plagiatului e foarte supărătoare, cred că ar trebui să îi retragem titlul. Acest lucru mă deranjează foarte mult. E impardonabil, realmente”, a declarat rectorul Talpoş.

Şi profesorul universitar doctor Victor Neumann (Facultatea de Litere şi Istorie a UVT), istoric şi analist politic, probabil cea mai cunoscută personalitate a UVT în ţară şi peste hotare, atrage atenţia că „pentru instituţie e important să nu avem asemenea probleme sau semne de întrebare”. „Domnia sa a plagiat”

În 1990, acelaşi profesor era acuzat de plagiat de către un coleg de breaslă, în revista Academiei Române, SCIVA (Studii şi Cercetări de Istorie veche şi Arheologie). Dezvăluirea, semnată de reputatul universitar Petre Diaconu în primul număr al revistei academice din 1990, apare în legătură cu cartea publicată de profesorul Cârciumaru în 1987, la Editura Sport - Turism, „Mărturii ale artei rupestre preistorice în România”.

Chiar înainte să exemplifice cu 13 paragrafe plagiate, Petre Diaconu acuza: „Grav este nu atât faptul că în redactarea cărţii sale Marin Cârciumaru s-a folosit de contribuţiile a numai 10-11 autori, ci mai ales felul în care s-a folosit de aceste contribuţii. Domnia sa s-a slujit de două «metode». Prima constă în compilarea spuselor altora (…). A doua metodă constă în copierea, cuvânt cu cuvânt, a zeci de pagini din operele unor cercetărori mai ales străini (…). Cu alte cuvinte, domnia sa a plagiat. De notat că partea plagiată se centrează, cu deosebire, în capitolul «Semnificaţia artei preisorice», adică în capitolul cel mai dezvoltat”.

Anul următor, tot în revista Academiei Române, profesorul Cârciumaru răspunde acuzelor aduse „neconvingător”, în opinia colectivului redacţional.

Anul acesta, UVT bate recordul de titluri DHC acordate, nume mari
înscriirndu-se în planurile timişorenilor, între care Jaime Gil Aluja, fostul director economic de la FC Barcelona şi preşedinte al Academiei Regale de Economie a Spaniei, şi Solomon Marcu, pentru a numi numai două personalităţi care, recent, au primit titlul, ori Mihai I, fostul suveran, următorul pe listă, în mai.

Plagiat la secret

Şeful catedrei de Istorie a Facultăţii de Litere şi Istorie a UVT, profesorul universtiar doctor Adrian Bejan, spune că numărul DHC creşte prestigiul universităţii. „În ultimii 10 ani facultatea a acordat titlul unui număr de 20 de personalităţi. Este un prestigiu, iar într-o competiţie între facultăţi, acestea ar trage la greutate”, spune Bejan. El a şi avut iniţiativa acordării titlului profesorului Cârciumaru, devenit colaboratorul facultăţii şi căruia instituţia îi datorează avizul pentru cele trei mastere iniţiate anul trecut.

De plagiat însă, profesorul Bejan susţine că nu a auzit până acum. „Nu am ştiut nimic de plagiat. Profesorul Cârciumaru are un CV impresionant, iar conform acestuia dânsul merita titlul. Acum ne-a explicat şi nouă că e o chestiune grosolană, care i s-a întâmplat cu zeci de ani în urmă”, a declarat Bejan.

Profesorul universitar doctor Doina Benea, de la aceeaşi catedră, crede că povestea plagiatului e inventată de răuvoitori. „Profesorul Cârciumaru e specialist într-un domeniu în care nu mai avem alţii. Cine a lansat aceste lucrrui dă dovadă de rea-voinţă”. Acuzatorul, Petre Diaconu, nu poate fi întrebat. A murit acum câţiva ani.

Vinovat: editorul mort

Acuzatul pune povestea pe seama „prietenilor” care aduc în discuţie plagiatul ori de câte ori a avut evenimente pozitive. Privind textele incriminate, profesorul Cârciumaru spune că acuzţia de plagiat nu se susţine pentru că editorul său ar fi eliminat ghilimelele pe care le-a lăsat în text.

„Cartea cu pricina este o carte de popularizare, (…) cuprindea multe citate din autori străini, în scopul de a face cunoscut în România această extraordinară cucerire a omului paleolitic - arta cu toate semnificaţiile ei pentru spiritualitatea umanităţii acelor vremuri îndepărtate. Toate acestea erau iniţial, aşa cum se procedează în orice lucrare ştiinţifică, între ghilimele. Redactorul de atunci de la Editura Sport-Turism, regretatul arheolog Aricescu, mi-a atras atenţia că este totuşi o carte de popularizare, iar ghilimelele prea numeroase ar putea să fie înţelese greşit de către unii cititori mai puţin familiarizaţi cu astfel de rigori. Din acest motiv, şi-a permis să ignore câteva din citatele mele. Oricum, la lista bibliografică, chiar dacă era şi ea restrictivă pentru o astfel de lucrare, nu lipseşte niciun autor dintre cei care erau invocaţi cu citatele respective”.