Ambrambureli educationale

Abrambureli educationale
Autor: Codrin Liviu CUTITARU
http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/abrambureli-educationale~ni5bjt

De ce continuam sa facem, intensiv si incapatinat, matematica de inalt nivel (profesori universitari de geometrie si algebra de la mari Universitati din lume se minuneaza auzind ce studiaza elevii nostri de gimnaziu!) pentru mase?

Scandalurile din invatamint par sa nu ia sfirsit niciodata pe plaiuri mioritice. Parca numai ele, veti spune. De acord, dar ele ne lovesc mult mai adinc si iremediabil (chiar daca mai discret la prima vedere) decit va puteti imagina. Cind veti auzi despre un nou caz de vinzare de copil pentru recrutarea de organe, despre un nou violator in serie de octogenare, despre vreun nou dement care danseaza pe ritmuri de manele in timp ce conduce camionul de tonaj greu, despre noul pedofil incestuos de peste drum sau despre noii criminali singerosi ce bintuie, parca tot mai nestingheriti, prin locurile unde va duceti viata, sa va amintiti ca un mecanism sanatos de educatie ar fi putut preveni astfel de monstruozitati de la dezvoltarea lor metastazica. Mai nou, s-a decis simplificarea programului de studiu al elevilor, prin reducerea de ore - o masura, in aparenta, salutara, asteptata de mult timp atit de copii, cit si de parinti. Cine nu stie drama generatiilor recente si mai putin recente de adolescenti romani nevoiti sa-si petreaca zilele (de dimineata pina seara, fara exceptie!), in jur de opt luni pe an, acumulind pina la epuizare informatii sofisticate, dintre care nici macar un sfert nu le-au fost/nu le vor fi utile in existenta sociala ulterioara? Programele noastre de invatamint pornesc de la premisa ca sintem o natiune de supradotati care, in curind, vom descoperi "piatra filozofala", dezlegind misterele seculare ale umanitatii. Tinerii nostri sint, ca atare, biciuti sa inghita, pe nerasuflate, memoria culturala si stiintifica a omenirii, pentru a duce genialitatea moldo-vlaha pe mult-rivnitul pisc al cunoasterii absolute.

Ce bine, nu-i asa, daca, pe parcursul acestui avint faustic, am fi reusit sa ajungem - nu pe Luna, nici pe Marte si nici macar asi in miscarea supersonica -, ci doar in punctul (sublim) al evolutiei in care sa construim/pastram o toaleta publica la standardele minimale ale civilizatiei, sa organizam, juridic si administrativ, o circulatie rutiera decenta (unde sa nu se mai moara la fel de masiv ca in al doilea razboi mondial), sa dam buna ziua cind intram undeva, sa nu ne suflam nasul congestionat pe bulevardele principale, sa nu ne facem nevoile in mijlocul strazii, sa nu urlam ca decerebratii atunci cind ne bucuram s.a.m.d.! Multe ar fi trebuit sa rasara din imensul bagaj informational transmis, precum salvele de tun, in scolile autohtone. Din pacate, dupa cum se poate vedea usor cu ochiul liber, rezultatul nu a fost totusi cel scontat, iar Ministerul a cerut, justificat, "reforma".

Ce fel de "reforma" insa? Una a cinismului national, ca de obicei. Se reduc, aberant, orele de sport, se loveste, direct ori indirect, in limbile straine, muzica, istorie, geografie si desen. Matematica, prin contrast, ramine, in continuare, regina tuturor disciplinelor. Mi-am marturisit aici, se stie, in mai multe rinduri, admiratia fata de matematicieni, pe care, personal, ii consider niste intelectuali veniti din alta lume. Printre ei, practic, nu prea pot aparea impostori. In matematica, ori ai o dimensiune cerebrala in plus fata de multitudinea ignara, ori nu o ai. Compromisurile nu functioneaza intr-un asemenea domeniu al elitei. Dar acum vin si intreb: oare nu tocmai acest elitism al matematicii trebuie sa ne puna pe ginduri? Oare nu se adreseaza aceasta veritabila stiinta a initiatilor numai unui grup restrins de indivizi, cu predispozitii native indiscutabile?

De ce continuam sa facem, intensiv si incapatinat, matematica de inalt nivel (profesori universitari de geometrie si algebra de la mari Universitati din lume se minuneaza auzind ce studiaza elevii nostri de gimnaziu!) pentru mase? Peste nouazeci la suta dintre absolventii liceelor noastre nu au aptitudini pentru un astfel de palier ridicat al stiintelor matematice - de care, ironic si trist totodata, nu se vor folosi aproape deloc in profesiile viitoare. Reducem, in contrapartida, orele de sport, muzica, limbi straine, geografie, istorie, etc. (oricum, "reduse" din start in raport cu matematica si devenite, mai nou, "optionale"), ore care transmit, prin natura lor, valori generale, accesibile tuturor si indispensabile in formarea unui cetatean european. De ce nu ar deveni o parte dintre numeroasele ore de matematica "optionale" (adresate mentionatelor elite care, astfel, s-ar putea perfectiona si mai mult!), iar restul cursurilor sa ramina neatinse, fie si in regimul lor ostracizat dintotdeauna.

Ne aflam, de fapt, in plina dilema filozofica. Vrem ca scoala romaneasca sa produca zece la suta savanti si nouazeci la suta alienati social sau zece la suta savanti si nouazeci la suta indivizi apartinatori ai civilizatiei moderne? In sfirsit, dorim ca ea sa furnizeze informatii fara discernamint ori sa creeze valori umane? Am scris cu alta ocazie despre aceasta "dilema" si nu are rost sa-mi bat inca o data gura in pustiu. Cu atit mai mult cu cit fiul meu de treisprezece ani ma asteapta nerabdator sa-i explic relatia dintre cunoasterea apriorica si cea aposteriorica in fundamentul disciplinelor liberale.