Mihai Maci, contributors.ro
I. Învăţământul preuniversitar
Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun
de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu
metodă. Sau, reformulând: tâmpiţii nu sunt rezultatul unor accidente sau
disfuncţii punctuale ale învăţământului românesc actual, ci consecinţa
necesară (şi, ca atare, firească) a logicii funcţionării lui.
Înainte de a trece la argumentele cu care pot susţine aceste
afirmaţii, se mai cuvine a spune un lucru: învăţământul românesc actual
nu e interesat în nici un fel de ceea ce produce; tot interesul lui e
focalizat pe propria supravieţuire (şi pe afacerile conexe). Nu există –
în ciuda declaraţiilor “specialiştilor” oficiali – nici o corelaţie
între ciclurile preuniversitare şi învăţământul universitar şi nici
între acesta şi cererea pieţei (atâta şi aşa cum e ea). Şcolile şi
universităţile funcţionează pur şi simplu pentru ca personalul lor
(didactic şi nu numai) să-şi încaseze salariul şi, eventual, să mai
beneficieze de nişte “suplimente” de venit. Atât şi nimic mai mult.
Toate patetismele referitoare la “prioritatea educaţiei”, “viitorul
ţării”, “societatea cunoaşterii” “bazată pe competenţe”, etc. nu sunt
decât nişte artificii retorice, al căror cinism e comparabil cu cel al
declaraţiilor electorale referitoare la majorarea pensiilor şi a
salariilor.
Continuarea aici
No comments:
Post a Comment