Intri-starea invatamantului 2008

Întri-Starea învăţământului 2008

de Cristi Rogozanu
Cotidianul, 21 oct. 2008
http://www.cotidianul.ro/ntri_starea_invatamantului_2008-61651.html

Adomniţei pregătea un mare Raport al învăţământului pe 2008 care să-i confirme măreţele realizări. Ar fi fost o ultimă gafă. Raportul e o adunătură de date aruncate cu furca de prin studiile făcute în ultimii 10 ani. Sunt subliniate cu emfază unele îmbunătăţiri, dar trendul rămâne unul clar: vulnerabilizarea educaţiei prin pierderea unor puncte tari în pregătirea elevilor sau în gradul de calificare a cadrelor didactice. Nu o să concluzionez emfatic că „sistemul e la pământ“. Ideea e că nici nu ştim măcar cam unde suntem.
În 2001, rata acelora cu rezultate scăzute la citire/lectură (adică un calificativ de 1 pe o scară de la 1 la 5) era de 40%. În 2006, ponderea a crescut la 54%. Astea sunt cifrele, nu ne mai interesează ce interpretări le-ar fi dat liderii politici.
Scorurile medii în aceste studii au scăzut simţitor şi la matematică sau ştiinţe după aceeaşi evaluare OECD-PISA. Când trecem înspre mediul rural cifrele devin de-a dreptul catastrofice. Cum îndrepţi aceste neajunsuri clare? Nimeni de la minister nu pare a avea vreun plan.
Raportul are chipul prototipului de ministru român al Educaţiei: un amestec de Andronescu cu Adomniţei (unii ca Miclea nu au ce căuta în sistem pentru că sunt prea lucizi).

E o mostră de incoerenţă bine camuflată în abrevieri şi limbaj de lemn care amintesc de un alt domeniu de fier al „industriei“ educaţiei: pedagogia. Cei care au absolvit facultăţi producătoare de profesori ştiu că cele mai stupide materii erau cele numite „Pedagogie şi metodică“. Am văzut fenomenul în direct în calitate de virtual prof de română. Tocmai în domeniul „metodicii predării“, prostia atinge cote stupefiante. După un astfel de curs de pedagogie mi-am jurat că n-o să predau niciodată la liceu pentru că ar însemna să trec prin evaluări „metodice“ menite să te frăgezească bine înainte de intrarea în sistem.

Exact acel ton robotic l-am regăsit în Raport. Ne propunem să îmbunătăţim calitatea personalului didactic, ne propunem aia, ailaltă. Nimic concret, nici un target care să fie uşor de definit şi a cărui atingere să fie uşor de urmărit. Generalităţi. Date care-ţi ridică părul pe spinare şi o realitate şi mai crudă: am tot râs de slaba calitate a unor Hărdău şi Adomniţei, uitând că stă acolo, în minister, o întreagă echipă de ciumeţi care nu ridică niciodată capul, care nu protestează niciodată, stă şi înghite prostiile şi redactează „metodic“ compilaţii de studii. Când scopurile şi ţelurile unei guvernări vor fi concrete, abia atunci ne putem da seama dacă suntem în prag de Apocalipsă sau stăm mai bine. Deocamdată, nu prea ştim nici ce să ne propunem...