Un comentariu serios si obiectiv, oferit de un om cu mintea limpede, Vasile Ernu.
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5584750-evenimentele-din-moldova-interpetari-preliminare.htm
Care „89”, care „revolutie”? Ar fi de sintetizat citeva lucruri pe care le-am mai spus cu diverse ocazii. Inainte insa, doua remarci: la Chisinau nu este vorba nici de o „revolutie”, si nici de un „89”. Sa nu uitam ca Moldova a trait „anul 89” inaintea Romaniei, iar el s-a desfasurat pe mai multi ani. Ar trebui sa cunoastem mai bine contextul anilor 80-90 pentru a ne lansa in comparatii de genul acesta. Iarasi, sa nu uitam ca in perioada in care „democratii” (guvernarile de dinaintea venirii PC-ului) au fost la putere, au facut praf statalitatea, si asa firava a Republicii Moldova. Debandada politica si economica a acelor ani a permis ascensiunea Partidului Comunistilor (PC) la putere. In anii 90 PC nici nu a existat pe harta politica din Moldova.Tot atunci, relatia dintre Romania si Moldova era intr-un trend ascendent, insa nimeni nu a facut nimic strategic, pe termen lung. Romania nu a avut nici-un proiect coerent. Ceea ce se intimpla in Moldova acum este si un faliment al politicii externe, al societatii civile si a mass-mediei romanesti in ceea ce o priveste. Singurul proiect coerent a fost acordarea de burse de studiu cetatenilor din Moldova. Acum, daca ne uitam atent, vedem o parte din efectele lui. Dar este un proiect care nu a fost dus pina la capat, nu a fost suficient dezvoltat. E un subiect care ar merita o discutie separata.Despre context, aprilie 2009
Avem acum alegeri pe care le cistiga oficial PC, iar opozitia incearca sa protesteze invinuindu-l de fraudarea alegerilor. Observatorii occidentali au confirmat corectitudinea alegerilor, opozitia cere repetarea lor. O demonstratie pasnica de contestare se divide si o parte din cei prezenti ataca institutiile publice. Acestea sint datele problemei. Acum stim cu totii ca violentele se datoreaza in mare parte si lipsei de reactie a statului, si prezentei unor instigatori care, pana la urma, fac si ei parte din structurile statului. La prima vedere, PC utilizeaza evenimentul in folosul sau, incercind sa compromita opozitia si sa o delegitimeze. PC vrea sa arate ca el este cel pasnic, cel care reinstaureza ordinea si disciplina si este salvatorul statului. PC manipuleaza pe fata si isi intimideaza adversarul fara scrupule.
In ciuda faptului ca Voronin pare a iesi mai puternic din aceasta confruntare cu opozitia, cred ca modul in care a gestionat aceasta criza ii va aduce sfirsitul. Este inadmisibil ca oamenii sa fie vinati, arestati si batuti fara o minima protectie. Este inadmisibil ca ziaristii sa fie tratati cum sint tratati (retineri, interdictii, expulzari). Sintem in 2009, fie si la periferia UE. De fapt, esenta demonstratiilor, a revoltei, este legata de nemultumirea profunda a unei noi generatii fata de politica, fata de situatia economica si culturala promovata de acesti guvernanti. Repet: violenta regimului Vornin din ultimele zile s-ar putea sa fie si sansa de a pune capat dominatiei PC-ului in politica din RM. Dar aici trebuie sa intre in joc institutiile internationale, mass-media si societatea civila.
Despe confuzia interpretarilor
Marele risc consta in deturnarea sensului acestei situatii. Lupta impotriva „dictaturii rosii” sau, mai rau, analiza in termen etnici, „lupta pentru spiritul romanitatii”, sint piste false. Voronin are doar eticheta de comunist, el fiind un hibrid, un mutant politic. El amesteca dreapta nationalista „moldoveneasca” (sa nu uitam ca PC vine cu platforma nationalismului moldovenesc: „Moldova de 500 de ani”, „urmasii lui Stefan cel Mare”, „limba moldoveneasca”), cu crestinisul ortodox bigot (de paste aprinde primul luminarea si zice „Hristos a inviat” la TV; sau isi lanseaza campania electorala la o manastire). Deasemenea, el sustine proprietatea privata (el si oamenii lui sint unii dintre cei mai mari bussinesmen-i din Moldova). Pe scurt, este un oligarh economoc care combina nationalismul cu ortodoxismul, care depune flori si la Lenin si la Stefan cel Mare, si care conduce cu metode autoritare un stat slab.
Cred ca opozitia este acum intr-o situatie delicata. Ea ar trebui in primul rind sa se centreze pe adunarea de dovezi convingatore care sa dovedeasca credibil frauda PC. Institutiile occidentale cinice au nevoie de dovezi, nu de vorbe. Si tot acum ar mai trebui sa dea dovada de o atitudine virulenta fata de actele represive: sa lupte pentru eliberarea celor arestati si sa adune noi dovezi ale abuzurilor din ultimele zile.
Vampirismul mass-mediei, politicienilor si a intelectualitatii romanesti
Despre mass-media romaneasca as spune citeva lucruri. In primul rand, cu o luna inainte de alegeri, am facut lobby la mai toate trusturile serioase de presa. Am strigat in stinga si dreapta: vin alegerile in Moldova, faceti reportaje si informati lumea. Nimic. Cu exceptia HotNews, nimeni nu a facut nimic. Cind au aparut primele excese, expulzarea citorva cetateni romani, oprirea accesului unora in R.Moldova, atunci au inceput sa ne se transmita diverse mesaje alarmiste. Cind s-a simtit mirosul de singe, toti au inceput transmisiile „de la fata locului”, fara insa a avea oameni „la fata locului”. Cind Basarabia face rating sau cind avem nevoie de voturi, atunci si mass-media si partidele de aici sint interesate de ea. E jalnic. Mass-media rusa a fost prezenta, cea romaneasca era devotata becaliadei.
Al doilea lucru pe care l-am observat legat de relatarea subiectului in mass-media romaneasca, dar e valabil si pentru intelectuali, e ca marea partea a opiniilor nu au fost o analiza a ce se intimpla in Basarabia, ci o expunere a himerelor, a cliseelor si a fobiilor romanesti legate de acel spatiu. Evenimentul a fost tras pe doua linii moarte: fie pe spatiul nationalismului timp, te tip colonialist, care se apropie de cel al Noii Drepte din Romania, fie pe linia „anticomunismului de piata” in care singurul scop e sa mai mincam o piine pe seama hoiturilor putrezite si a suferintei „fratilor mai saraci”. E trist.
Previziuni
Previziunile mele sint sumbre. Nu cred ca va fi o dictatura caci PC are un bussines de aparat si ei stiu ca daca totul se inchide, pierd bani. Sint mai capitalisti decit ne imaginam. Vor abuza in masura in care nu vor intimpina reactii seriose de protest. Daca mass-media si institutiile occidentale vor reactiona, nu-si vor permite prea multe. Bussines-ul e mai scump decit razbunarea, iar PC nu-si permite izolarea. Eu cred insa ca in contextul dat, se vor agrava si radicaliza relatiile dintre diversele grupuri sociale si etnice din Moldova. Exista, deasemenea, posibilitatea aparitiei unor fobii antiromanesti mai accentuate. Logica nationalista de tip colonialist pe care multi o folosesc in Romania pentru a interpeta ce se intampla R.Moldova s-ar putea sa aduca mari prejudicii relatiilor dintre populatia de dincolo si de dincoace de Prut. Sper sa gresesc si sa fiu un prooroc fals.
Sunday, April 12, 2009
Tuesday, April 7, 2009
Wednesday, March 25, 2009
Ambrambureli educationale
Abrambureli educationale
Autor: Codrin Liviu CUTITARU
http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/abrambureli-educationale~ni5bjt
De ce continuam sa facem, intensiv si incapatinat, matematica de inalt nivel (profesori universitari de geometrie si algebra de la mari Universitati din lume se minuneaza auzind ce studiaza elevii nostri de gimnaziu!) pentru mase?
Scandalurile din invatamint par sa nu ia sfirsit niciodata pe plaiuri mioritice. Parca numai ele, veti spune. De acord, dar ele ne lovesc mult mai adinc si iremediabil (chiar daca mai discret la prima vedere) decit va puteti imagina. Cind veti auzi despre un nou caz de vinzare de copil pentru recrutarea de organe, despre un nou violator in serie de octogenare, despre vreun nou dement care danseaza pe ritmuri de manele in timp ce conduce camionul de tonaj greu, despre noul pedofil incestuos de peste drum sau despre noii criminali singerosi ce bintuie, parca tot mai nestingheriti, prin locurile unde va duceti viata, sa va amintiti ca un mecanism sanatos de educatie ar fi putut preveni astfel de monstruozitati de la dezvoltarea lor metastazica. Mai nou, s-a decis simplificarea programului de studiu al elevilor, prin reducerea de ore - o masura, in aparenta, salutara, asteptata de mult timp atit de copii, cit si de parinti. Cine nu stie drama generatiilor recente si mai putin recente de adolescenti romani nevoiti sa-si petreaca zilele (de dimineata pina seara, fara exceptie!), in jur de opt luni pe an, acumulind pina la epuizare informatii sofisticate, dintre care nici macar un sfert nu le-au fost/nu le vor fi utile in existenta sociala ulterioara? Programele noastre de invatamint pornesc de la premisa ca sintem o natiune de supradotati care, in curind, vom descoperi "piatra filozofala", dezlegind misterele seculare ale umanitatii. Tinerii nostri sint, ca atare, biciuti sa inghita, pe nerasuflate, memoria culturala si stiintifica a omenirii, pentru a duce genialitatea moldo-vlaha pe mult-rivnitul pisc al cunoasterii absolute.
Ce bine, nu-i asa, daca, pe parcursul acestui avint faustic, am fi reusit sa ajungem - nu pe Luna, nici pe Marte si nici macar asi in miscarea supersonica -, ci doar in punctul (sublim) al evolutiei in care sa construim/pastram o toaleta publica la standardele minimale ale civilizatiei, sa organizam, juridic si administrativ, o circulatie rutiera decenta (unde sa nu se mai moara la fel de masiv ca in al doilea razboi mondial), sa dam buna ziua cind intram undeva, sa nu ne suflam nasul congestionat pe bulevardele principale, sa nu ne facem nevoile in mijlocul strazii, sa nu urlam ca decerebratii atunci cind ne bucuram s.a.m.d.! Multe ar fi trebuit sa rasara din imensul bagaj informational transmis, precum salvele de tun, in scolile autohtone. Din pacate, dupa cum se poate vedea usor cu ochiul liber, rezultatul nu a fost totusi cel scontat, iar Ministerul a cerut, justificat, "reforma".
Ce fel de "reforma" insa? Una a cinismului national, ca de obicei. Se reduc, aberant, orele de sport, se loveste, direct ori indirect, in limbile straine, muzica, istorie, geografie si desen. Matematica, prin contrast, ramine, in continuare, regina tuturor disciplinelor. Mi-am marturisit aici, se stie, in mai multe rinduri, admiratia fata de matematicieni, pe care, personal, ii consider niste intelectuali veniti din alta lume. Printre ei, practic, nu prea pot aparea impostori. In matematica, ori ai o dimensiune cerebrala in plus fata de multitudinea ignara, ori nu o ai. Compromisurile nu functioneaza intr-un asemenea domeniu al elitei. Dar acum vin si intreb: oare nu tocmai acest elitism al matematicii trebuie sa ne puna pe ginduri? Oare nu se adreseaza aceasta veritabila stiinta a initiatilor numai unui grup restrins de indivizi, cu predispozitii native indiscutabile?
De ce continuam sa facem, intensiv si incapatinat, matematica de inalt nivel (profesori universitari de geometrie si algebra de la mari Universitati din lume se minuneaza auzind ce studiaza elevii nostri de gimnaziu!) pentru mase? Peste nouazeci la suta dintre absolventii liceelor noastre nu au aptitudini pentru un astfel de palier ridicat al stiintelor matematice - de care, ironic si trist totodata, nu se vor folosi aproape deloc in profesiile viitoare. Reducem, in contrapartida, orele de sport, muzica, limbi straine, geografie, istorie, etc. (oricum, "reduse" din start in raport cu matematica si devenite, mai nou, "optionale"), ore care transmit, prin natura lor, valori generale, accesibile tuturor si indispensabile in formarea unui cetatean european. De ce nu ar deveni o parte dintre numeroasele ore de matematica "optionale" (adresate mentionatelor elite care, astfel, s-ar putea perfectiona si mai mult!), iar restul cursurilor sa ramina neatinse, fie si in regimul lor ostracizat dintotdeauna.
Ne aflam, de fapt, in plina dilema filozofica. Vrem ca scoala romaneasca sa produca zece la suta savanti si nouazeci la suta alienati social sau zece la suta savanti si nouazeci la suta indivizi apartinatori ai civilizatiei moderne? In sfirsit, dorim ca ea sa furnizeze informatii fara discernamint ori sa creeze valori umane? Am scris cu alta ocazie despre aceasta "dilema" si nu are rost sa-mi bat inca o data gura in pustiu. Cu atit mai mult cu cit fiul meu de treisprezece ani ma asteapta nerabdator sa-i explic relatia dintre cunoasterea apriorica si cea aposteriorica in fundamentul disciplinelor liberale.
Autor: Codrin Liviu CUTITARU
http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/abrambureli-educationale~ni5bjt
De ce continuam sa facem, intensiv si incapatinat, matematica de inalt nivel (profesori universitari de geometrie si algebra de la mari Universitati din lume se minuneaza auzind ce studiaza elevii nostri de gimnaziu!) pentru mase?
Scandalurile din invatamint par sa nu ia sfirsit niciodata pe plaiuri mioritice. Parca numai ele, veti spune. De acord, dar ele ne lovesc mult mai adinc si iremediabil (chiar daca mai discret la prima vedere) decit va puteti imagina. Cind veti auzi despre un nou caz de vinzare de copil pentru recrutarea de organe, despre un nou violator in serie de octogenare, despre vreun nou dement care danseaza pe ritmuri de manele in timp ce conduce camionul de tonaj greu, despre noul pedofil incestuos de peste drum sau despre noii criminali singerosi ce bintuie, parca tot mai nestingheriti, prin locurile unde va duceti viata, sa va amintiti ca un mecanism sanatos de educatie ar fi putut preveni astfel de monstruozitati de la dezvoltarea lor metastazica. Mai nou, s-a decis simplificarea programului de studiu al elevilor, prin reducerea de ore - o masura, in aparenta, salutara, asteptata de mult timp atit de copii, cit si de parinti. Cine nu stie drama generatiilor recente si mai putin recente de adolescenti romani nevoiti sa-si petreaca zilele (de dimineata pina seara, fara exceptie!), in jur de opt luni pe an, acumulind pina la epuizare informatii sofisticate, dintre care nici macar un sfert nu le-au fost/nu le vor fi utile in existenta sociala ulterioara? Programele noastre de invatamint pornesc de la premisa ca sintem o natiune de supradotati care, in curind, vom descoperi "piatra filozofala", dezlegind misterele seculare ale umanitatii. Tinerii nostri sint, ca atare, biciuti sa inghita, pe nerasuflate, memoria culturala si stiintifica a omenirii, pentru a duce genialitatea moldo-vlaha pe mult-rivnitul pisc al cunoasterii absolute.
Ce bine, nu-i asa, daca, pe parcursul acestui avint faustic, am fi reusit sa ajungem - nu pe Luna, nici pe Marte si nici macar asi in miscarea supersonica -, ci doar in punctul (sublim) al evolutiei in care sa construim/pastram o toaleta publica la standardele minimale ale civilizatiei, sa organizam, juridic si administrativ, o circulatie rutiera decenta (unde sa nu se mai moara la fel de masiv ca in al doilea razboi mondial), sa dam buna ziua cind intram undeva, sa nu ne suflam nasul congestionat pe bulevardele principale, sa nu ne facem nevoile in mijlocul strazii, sa nu urlam ca decerebratii atunci cind ne bucuram s.a.m.d.! Multe ar fi trebuit sa rasara din imensul bagaj informational transmis, precum salvele de tun, in scolile autohtone. Din pacate, dupa cum se poate vedea usor cu ochiul liber, rezultatul nu a fost totusi cel scontat, iar Ministerul a cerut, justificat, "reforma".
Ce fel de "reforma" insa? Una a cinismului national, ca de obicei. Se reduc, aberant, orele de sport, se loveste, direct ori indirect, in limbile straine, muzica, istorie, geografie si desen. Matematica, prin contrast, ramine, in continuare, regina tuturor disciplinelor. Mi-am marturisit aici, se stie, in mai multe rinduri, admiratia fata de matematicieni, pe care, personal, ii consider niste intelectuali veniti din alta lume. Printre ei, practic, nu prea pot aparea impostori. In matematica, ori ai o dimensiune cerebrala in plus fata de multitudinea ignara, ori nu o ai. Compromisurile nu functioneaza intr-un asemenea domeniu al elitei. Dar acum vin si intreb: oare nu tocmai acest elitism al matematicii trebuie sa ne puna pe ginduri? Oare nu se adreseaza aceasta veritabila stiinta a initiatilor numai unui grup restrins de indivizi, cu predispozitii native indiscutabile?
De ce continuam sa facem, intensiv si incapatinat, matematica de inalt nivel (profesori universitari de geometrie si algebra de la mari Universitati din lume se minuneaza auzind ce studiaza elevii nostri de gimnaziu!) pentru mase? Peste nouazeci la suta dintre absolventii liceelor noastre nu au aptitudini pentru un astfel de palier ridicat al stiintelor matematice - de care, ironic si trist totodata, nu se vor folosi aproape deloc in profesiile viitoare. Reducem, in contrapartida, orele de sport, muzica, limbi straine, geografie, istorie, etc. (oricum, "reduse" din start in raport cu matematica si devenite, mai nou, "optionale"), ore care transmit, prin natura lor, valori generale, accesibile tuturor si indispensabile in formarea unui cetatean european. De ce nu ar deveni o parte dintre numeroasele ore de matematica "optionale" (adresate mentionatelor elite care, astfel, s-ar putea perfectiona si mai mult!), iar restul cursurilor sa ramina neatinse, fie si in regimul lor ostracizat dintotdeauna.
Ne aflam, de fapt, in plina dilema filozofica. Vrem ca scoala romaneasca sa produca zece la suta savanti si nouazeci la suta alienati social sau zece la suta savanti si nouazeci la suta indivizi apartinatori ai civilizatiei moderne? In sfirsit, dorim ca ea sa furnizeze informatii fara discernamint ori sa creeze valori umane? Am scris cu alta ocazie despre aceasta "dilema" si nu are rost sa-mi bat inca o data gura in pustiu. Cu atit mai mult cu cit fiul meu de treisprezece ani ma asteapta nerabdator sa-i explic relatia dintre cunoasterea apriorica si cea aposteriorica in fundamentul disciplinelor liberale.
Sunday, March 22, 2009
Scrisoare catre liceeni, TChirila
Imi permit sa preiau acest text. E prea incisiv, pentru a fi ignorat:
Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.
Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii? Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.
Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.
Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!
Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
scris de tudorchirila
Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.
Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii? Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.
Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.
Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!
Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
scris de tudorchirila
Friday, March 6, 2009
Ati vizita Romania?
Florian Bichir: „E minunat să-ţi prezinţi liric ţara, dar să faci din asta o politică anticriză mi se pare o idee păşunist-ridicolă”.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/842455/EDITORIALUL-EVZ-Voi-ati-vizita-Romania
Pe criza asta nenorocită, câţiva oameni extrem de inteligenţi au găsit salvarea: turismul. Dacă relansăm turismul, scăpăm de orice griji. Marota asta cu turismul nu face victime de azi, de ieri. Generaţii întregi de şcolari - astăzi oameni maturi - au fost spălate pe creier cu următoarea afirmaţie, devenită o axiomă a naţionalismului comunist: România este o ţară cu toate formele de relief. Enunţ care lăsa în mod pervers senzaţia că suntem inimitabili, că păşim pe un pământ binecuvântat, un colţ de rai. Evident, România este din punct de vedere geografic o ţară superbă, dar nu are nimic unic şi irepetabil. Iar teoria asta cu toate formele de relief aduce a reclama de la magazinul Victoria: „50 de magazine într-unul singur”. Parcă alte ţări europene, Franţa, Germania, Italia, până şi prăpădita de Bulgarie, nu ar avea toate formele de relief!
Şablonul comunist a făcut şi mai face carieră, altfel delegaţiile sosite la Summitul NATO din 2008 nu ar fi fost întâmpinate cu această prezentare: „Aici găsiţi toate formele de relief, aici vă puteţi bucura de diversitatea vegetaţiei şi a faunei, de tradiţii încă netransformate în istorie. Este util să ştiţi că în România se poate ajunge din orice colţ al lumii, cu avionul, cu maşina, cu trenul sau cu vaporul”. Senzaţional, nemaiîntâlnit!
Nici agenţiile de turism nu sar mai departe: „Peisajul României îmbină armonios toate formele de relief: litoral, câmpii, dealuri, podişuri, munţi, şi astfel sezonul turistic se întinde pe aproape întregul an”.
Elevă eminentă, doamna Elena Udrea a ţinut morţiş la nominalizarea sa ca ministru al turismului să enumere formele de relief ale României ca puncte de atracţie turistică.
E minunat să-ţi prezinţi liric ţara, dar să faci din asta o politică anticriză mi se pare o idee păşunist-ridicolă. Visul că putem deveni un fel de Grecie a Estului, unde se calcă pe picioare turiştii în timp ce noi stăm cu burta la soare şi îi tapăm de bani, e prostesc. Turiştii normali la cap vor condiţii, nu expediţii de supravieţuire! Peisajul nu ţine loc de infrastructură, de oameni pregătiţi în mod real în domeniul turismului. Anii '80 nu se mai pot întoarce, iar atunci est-germanii, finlandezii şi suedezii veneau pentru preţurile ieftine şi magia Gerovitalului.
Zilele statului etatizat au trecut de mult. În zilele sale libere, omul vrea să fie tratat ca un privilegiat, să fie băgat în seamă. Nicidecum privit ca un intrus, ca un musafir nepoftit sau ca un nabab care trebuie jecmănit.
Care-i oferta turistică actuală a României? Preţuri exorbitante, drumuri proaste, servire execrabilă... Care-s simbolurile? Mănăstirile din Moldova, Dracula, Ceauşescu, copii ai străzii, ţigani virtuoşi. În prezent, din punct de vedere al serviciilor, eterna şi fascinanta Românie poate fi o destinaţie pentru nişte excentrici plini de bani.
Nu-s prăpăstios, dar să crezi că prin turism - fie el chiar ecumenic - o să echilibrezi bugetul ţării e o mare naivitate. De fapt nici nu mai contează. Probabil străinii nu vin, invidioşi că avem toate formele de relief. Să stea la ei acolo, că o să facem noi turism pe cupoane.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/842455/EDITORIALUL-EVZ-Voi-ati-vizita-Romania
Pe criza asta nenorocită, câţiva oameni extrem de inteligenţi au găsit salvarea: turismul. Dacă relansăm turismul, scăpăm de orice griji. Marota asta cu turismul nu face victime de azi, de ieri. Generaţii întregi de şcolari - astăzi oameni maturi - au fost spălate pe creier cu următoarea afirmaţie, devenită o axiomă a naţionalismului comunist: România este o ţară cu toate formele de relief. Enunţ care lăsa în mod pervers senzaţia că suntem inimitabili, că păşim pe un pământ binecuvântat, un colţ de rai. Evident, România este din punct de vedere geografic o ţară superbă, dar nu are nimic unic şi irepetabil. Iar teoria asta cu toate formele de relief aduce a reclama de la magazinul Victoria: „50 de magazine într-unul singur”. Parcă alte ţări europene, Franţa, Germania, Italia, până şi prăpădita de Bulgarie, nu ar avea toate formele de relief!
Şablonul comunist a făcut şi mai face carieră, altfel delegaţiile sosite la Summitul NATO din 2008 nu ar fi fost întâmpinate cu această prezentare: „Aici găsiţi toate formele de relief, aici vă puteţi bucura de diversitatea vegetaţiei şi a faunei, de tradiţii încă netransformate în istorie. Este util să ştiţi că în România se poate ajunge din orice colţ al lumii, cu avionul, cu maşina, cu trenul sau cu vaporul”. Senzaţional, nemaiîntâlnit!
Nici agenţiile de turism nu sar mai departe: „Peisajul României îmbină armonios toate formele de relief: litoral, câmpii, dealuri, podişuri, munţi, şi astfel sezonul turistic se întinde pe aproape întregul an”.
Elevă eminentă, doamna Elena Udrea a ţinut morţiş la nominalizarea sa ca ministru al turismului să enumere formele de relief ale României ca puncte de atracţie turistică.
E minunat să-ţi prezinţi liric ţara, dar să faci din asta o politică anticriză mi se pare o idee păşunist-ridicolă. Visul că putem deveni un fel de Grecie a Estului, unde se calcă pe picioare turiştii în timp ce noi stăm cu burta la soare şi îi tapăm de bani, e prostesc. Turiştii normali la cap vor condiţii, nu expediţii de supravieţuire! Peisajul nu ţine loc de infrastructură, de oameni pregătiţi în mod real în domeniul turismului. Anii '80 nu se mai pot întoarce, iar atunci est-germanii, finlandezii şi suedezii veneau pentru preţurile ieftine şi magia Gerovitalului.
Zilele statului etatizat au trecut de mult. În zilele sale libere, omul vrea să fie tratat ca un privilegiat, să fie băgat în seamă. Nicidecum privit ca un intrus, ca un musafir nepoftit sau ca un nabab care trebuie jecmănit.
Care-i oferta turistică actuală a României? Preţuri exorbitante, drumuri proaste, servire execrabilă... Care-s simbolurile? Mănăstirile din Moldova, Dracula, Ceauşescu, copii ai străzii, ţigani virtuoşi. În prezent, din punct de vedere al serviciilor, eterna şi fascinanta Românie poate fi o destinaţie pentru nişte excentrici plini de bani.
Nu-s prăpăstios, dar să crezi că prin turism - fie el chiar ecumenic - o să echilibrezi bugetul ţării e o mare naivitate. De fapt nici nu mai contează. Probabil străinii nu vin, invidioşi că avem toate formele de relief. Să stea la ei acolo, că o să facem noi turism pe cupoane.
Monday, March 2, 2009
DM is back! So is U2!
Depeche is back!
Atentie, video cam tare!
Dar si U2 a revenit cu ceva apropiat de adevaratul rock!
Atentie, video cam tare!
Dar si U2 a revenit cu ceva apropiat de adevaratul rock!
Sunday, March 1, 2009
Istoria la romani!!!
http://www.romanialibera.ro/a147414/orasul-disparut-al-lui-mihai-viteazu.html
"Orasul Disparut" este un nou concept turistic, inventat de autoritatile judetene exasperate de conotatia negativa a locului de nastere a primului unificator
de tara, Mihai Viteazul.
» A fost ridicat la jumatatea distantei dintre Tandarei si Giurgeni, in drumul catre mare, si reprezinta singura incercare reala de reabilitare turistica a domnitorului.
"Orasul de floci- rezervatie nationala arheologica, sec. XV-XVII. Prima capitala a judetului Ialomita in 1470. Locul de nastere al voievodului Mihai Viteazul" – aceasta este pancarta care ii intampina pe turistii care trec prin Ialomita, pe drumul national. Popasul turistic care marcheaza intrarea in Orasul Disparut arata la fel ca tot ce exista azi in Romania. Sute de PET-uri, pungi de plastic, cutii de bere aruncate de-a valma, bustul lui Mihai transformat in pisoar public, dependintele chioscului care vinde bere si eugenia intinse pana in coasta monumentului pe care scrie negru pe alb: "Acest sit a fost selectionat in 2004 de catre autoritatile romane ca o prioritate pentru reabilitare". In ciuda acestei imagini dezastruoase a locului, oamenii se opresc si vor sa viziteze: "Acum nu e cine stie ce, ca e frig! Da’ sa-i vedeti vara. Opresc si se uita, cauta, intreaba... Sunt multi care vin aici, sa stiti!" cauta sa ne convinga vanzatoarea.
Peste sosea, in apropierea sitului, se ridica atat de controversatul centru arheologic construit de Consiliul Judetean Ialomita. In patru luni s-a turnat fundatia si parterul, peste trei miliarde de lei vechi. Ar trebui sa fie gata in aceasta toamna... si tot cam pe-atunci ar trebui sa fie gata si reconstructia primelor ruine ale Orasului Disparut.
Nea Tudorica, paznic peste pietre
Situl trebuie pazit, pentru ca in campul asta pana si pietrele se fura. Le pazeste nea Tudorica. Oprea Tudor are 59 de ani si este din satul vecin, Giurgeni. Le pazeste zi si noapte! si tot se fura: "Zi si noapte, dom’le, de patru luni. si tot m-a furat! Uite, am avut si eu niste lemne aici, pentru foc, ca n-am lumina in ghereta....si a facut cum a facut si-a furat si din alea". Il rugam sa ne duca la ruinele imprejmuite, patru-cinci locatii risipite de-a latul campului: o zid de biserica, o asezare veche de 500 de ani, reconstruita, un "edificiu medieval cu contraforturi"... Nici o poveste insa: "A murit cine le stia! Poate la Sfatul Popular sa va mai spuie, din carti...
Eu ce stiu sa va spui e ca a gasit la sapat niste oase... trei copii si unul mai marisor, asa... C-o fi barbat, c-o fi femeie, nu stiu! si a mai gasit asa, inele, bratari! Da’ trebuie sa ai rabdare". Nea Tudorica nu stie carte si mai are 4-5 ani pana la pensie. E multumit ca a gasit de lucru aici, la muzeu si asteapta vara, sa se poata angaja cu acte in regula: "Cand o fi, atuncea! Poate are sa tina, ca cine ma mai primeste pe mine asa, la anii astia".
Istoria la foc automat
Cele mai multe informatii despre locul de nastere al lui Mihai Viteazul le gasim, in mod surprinzator, pe Internet. Acolo Targul de Floci are chiar si un site dedicat pe care il descoperim plasat intre o reteta pentru hemoroizi si o reclama la lenjerie de bumbac 100%. "Orasul de Floci, centru urban medieval, azi disparut, se afla situat la limita sud-estica a Tarii Romanesti, pe malul stang al raului Ialomita, la confluenta cu Dunarea.
Prima atestare documentara a vamii o gasim in cunoscuta porunca adresata de domnitorul Dan al II-lea, in 1431, tuturor targurilor si vamilor tarii, intre care era mentionat si Orasul de Floci.
Actiunea armata si incendierea orasului de catre domnitorul Moldovei, stefan cel Mare, cu scopul de a-l indeparta din domnie pe Radu cel Frumos, devotat sultanului Mahomed al II-lea, a fost motivata prin politica de ridicare a targurilor din Moldova, prin distrugerea concurentei targurilor muntene. Orasul s-a refacut relativ repede si viata comerciala si-a reluat cursul firesc".
» 10.000 de vizitatori pe an
In ciuda proastelor auspicii sub care s-a nascut noul concept de relansare a Orasului Disparut, Consiliul Judetean Ialomita continua sa spere ca in urmatorii ani acest obiectiv va deveni un reper turistic pe harta Romaniei. si deja estimeaza un trafic de peste 10 mii de turisti anual: "Calificarea monumentelor din judetul Ialomita de o maniera mai atractiva pentru turistii care tranziteaza zona este o initiativa mai veche. Am cheltuit deja 3,55 miliarde si urmeaza sa mai cheltuim alte 5 pentru ca acolo sa se realizeze un centru arheologic cu o sala de expunere, cu spatii de depozitare si o zona de vizitare... Practic, un muzeu in aer liber care estimam ca va fi vizitat de circa zece mii de turisti anual", ne-a declarat Silvian Ciuperca, presedintele CJ Ialomita referitor la acest subiect.
» Venetia Romaniei
La Muzeul Judetean Ialomita, directorul Florin Vlad este unul dintre cei mai entuziasti sustinatori ai proiectului: "Putini stiu ca, de fapt, Orasul de Floci era ridicat pe 9 coline. Era, practic, o Venetie a Romaniei. S-a scris despre asta, cu cativa ani in urma. A fost un succes. Ni s-a pus atunci ca ar fi bine sa facem un brand turistic din asta. Putem incerca". Tot de la reprezentantii Muzeului Judetean aflam ca dovezile arheologice legate de nasterea lui Mihai la Targul de Floci sunt zdrobitoare. Exista, printre altele, o confirmare a faptului ca mama lui Mihai Viteazul a fost negustoreasa in acest targ, iar activitatea comerciala desfasurata de "firma" ei se intindea de-a lungul si de-a latul Tarilor Romane, fapt care ar putea explica, de ce nu, visul lui Mihai.
"Orasul Disparut" este un nou concept turistic, inventat de autoritatile judetene exasperate de conotatia negativa a locului de nastere a primului unificator
de tara, Mihai Viteazul.
» A fost ridicat la jumatatea distantei dintre Tandarei si Giurgeni, in drumul catre mare, si reprezinta singura incercare reala de reabilitare turistica a domnitorului.
"Orasul de floci- rezervatie nationala arheologica, sec. XV-XVII. Prima capitala a judetului Ialomita in 1470. Locul de nastere al voievodului Mihai Viteazul" – aceasta este pancarta care ii intampina pe turistii care trec prin Ialomita, pe drumul national. Popasul turistic care marcheaza intrarea in Orasul Disparut arata la fel ca tot ce exista azi in Romania. Sute de PET-uri, pungi de plastic, cutii de bere aruncate de-a valma, bustul lui Mihai transformat in pisoar public, dependintele chioscului care vinde bere si eugenia intinse pana in coasta monumentului pe care scrie negru pe alb: "Acest sit a fost selectionat in 2004 de catre autoritatile romane ca o prioritate pentru reabilitare". In ciuda acestei imagini dezastruoase a locului, oamenii se opresc si vor sa viziteze: "Acum nu e cine stie ce, ca e frig! Da’ sa-i vedeti vara. Opresc si se uita, cauta, intreaba... Sunt multi care vin aici, sa stiti!" cauta sa ne convinga vanzatoarea.
Peste sosea, in apropierea sitului, se ridica atat de controversatul centru arheologic construit de Consiliul Judetean Ialomita. In patru luni s-a turnat fundatia si parterul, peste trei miliarde de lei vechi. Ar trebui sa fie gata in aceasta toamna... si tot cam pe-atunci ar trebui sa fie gata si reconstructia primelor ruine ale Orasului Disparut.
Nea Tudorica, paznic peste pietre
Situl trebuie pazit, pentru ca in campul asta pana si pietrele se fura. Le pazeste nea Tudorica. Oprea Tudor are 59 de ani si este din satul vecin, Giurgeni. Le pazeste zi si noapte! si tot se fura: "Zi si noapte, dom’le, de patru luni. si tot m-a furat! Uite, am avut si eu niste lemne aici, pentru foc, ca n-am lumina in ghereta....si a facut cum a facut si-a furat si din alea". Il rugam sa ne duca la ruinele imprejmuite, patru-cinci locatii risipite de-a latul campului: o zid de biserica, o asezare veche de 500 de ani, reconstruita, un "edificiu medieval cu contraforturi"... Nici o poveste insa: "A murit cine le stia! Poate la Sfatul Popular sa va mai spuie, din carti...
Eu ce stiu sa va spui e ca a gasit la sapat niste oase... trei copii si unul mai marisor, asa... C-o fi barbat, c-o fi femeie, nu stiu! si a mai gasit asa, inele, bratari! Da’ trebuie sa ai rabdare". Nea Tudorica nu stie carte si mai are 4-5 ani pana la pensie. E multumit ca a gasit de lucru aici, la muzeu si asteapta vara, sa se poata angaja cu acte in regula: "Cand o fi, atuncea! Poate are sa tina, ca cine ma mai primeste pe mine asa, la anii astia".
Istoria la foc automat
Cele mai multe informatii despre locul de nastere al lui Mihai Viteazul le gasim, in mod surprinzator, pe Internet. Acolo Targul de Floci are chiar si un site dedicat pe care il descoperim plasat intre o reteta pentru hemoroizi si o reclama la lenjerie de bumbac 100%. "Orasul de Floci, centru urban medieval, azi disparut, se afla situat la limita sud-estica a Tarii Romanesti, pe malul stang al raului Ialomita, la confluenta cu Dunarea.
Prima atestare documentara a vamii o gasim in cunoscuta porunca adresata de domnitorul Dan al II-lea, in 1431, tuturor targurilor si vamilor tarii, intre care era mentionat si Orasul de Floci.
Actiunea armata si incendierea orasului de catre domnitorul Moldovei, stefan cel Mare, cu scopul de a-l indeparta din domnie pe Radu cel Frumos, devotat sultanului Mahomed al II-lea, a fost motivata prin politica de ridicare a targurilor din Moldova, prin distrugerea concurentei targurilor muntene. Orasul s-a refacut relativ repede si viata comerciala si-a reluat cursul firesc".
» 10.000 de vizitatori pe an
In ciuda proastelor auspicii sub care s-a nascut noul concept de relansare a Orasului Disparut, Consiliul Judetean Ialomita continua sa spere ca in urmatorii ani acest obiectiv va deveni un reper turistic pe harta Romaniei. si deja estimeaza un trafic de peste 10 mii de turisti anual: "Calificarea monumentelor din judetul Ialomita de o maniera mai atractiva pentru turistii care tranziteaza zona este o initiativa mai veche. Am cheltuit deja 3,55 miliarde si urmeaza sa mai cheltuim alte 5 pentru ca acolo sa se realizeze un centru arheologic cu o sala de expunere, cu spatii de depozitare si o zona de vizitare... Practic, un muzeu in aer liber care estimam ca va fi vizitat de circa zece mii de turisti anual", ne-a declarat Silvian Ciuperca, presedintele CJ Ialomita referitor la acest subiect.
» Venetia Romaniei
La Muzeul Judetean Ialomita, directorul Florin Vlad este unul dintre cei mai entuziasti sustinatori ai proiectului: "Putini stiu ca, de fapt, Orasul de Floci era ridicat pe 9 coline. Era, practic, o Venetie a Romaniei. S-a scris despre asta, cu cativa ani in urma. A fost un succes. Ni s-a pus atunci ca ar fi bine sa facem un brand turistic din asta. Putem incerca". Tot de la reprezentantii Muzeului Judetean aflam ca dovezile arheologice legate de nasterea lui Mihai la Targul de Floci sunt zdrobitoare. Exista, printre altele, o confirmare a faptului ca mama lui Mihai Viteazul a fost negustoreasa in acest targ, iar activitatea comerciala desfasurata de "firma" ei se intindea de-a lungul si de-a latul Tarilor Romane, fapt care ar putea explica, de ce nu, visul lui Mihai.
Monday, February 23, 2009
Ineficienta administratiei publice
Administratia publica intre neputinta si clientelism
Autor: Alexandru LAZESCU
http://www.ziaruldeiasi.ro/editorial/administratia-publica-intre-neputinta-si-clientelism~ni59cj
Vedem zilnic in jurul nostru acest amestec de lipsa de viziune, de nepricepere si de clientelism primitiv. Astfel, exista toate sansele ca, inca ani buni de acum incolo, institutii culturale majore ale Iasului, precum Teatrul National, Opera si Filarmonica, sa fie partial sau total blocate de lucrarile de reparatii care, pe hirtie, ar fi trebuit sa fie aproape gata pina acum.
"Un roman pleaca in vizita la un prieten din America. Odata ajuns acolo, americanul ii prezinta cu mindrie casa, peluza, garajul, masinile. Iar cind este intrebat cum a reusit sa le obtina pe toate, acesta ii arata in zare musafirului sau un pod spectaculos, explicindu-i ca are o firma de constructii si a cistigat destul de bine ocupindu-se de lucrari precum podul cu pricina. Dupa o vreme, e rindul americanului sa intoarca vizita prietenului sau. Ajuns in Romania, el ramine pur si simplu uluit de standardul de viata al prietenului sau: vila imensa, curtea intinsa, masinile de lux din garaj, o casa de vacanta. Curios, el isi intreaba gazda care e secretul acestei impresionante prosperitatii. La care romanul ii spune ca are si el o firma de constructii si ii arata, la rindul sau, un punct in zare, spunindu-i: Vezi podul acela? Nu, nu vad nimic!, raspunde americanul. Ei, vezi, asta e secretul de care m-ai intrebat".
Gluma de mai sus surprinde mai bine decit multe analize savante una dintre problemele de fond cu care se confrunta administratia publica, centrala si locala, din Romania. O chestiune cu atit mai importanta cu cit in saptaminile din urma ni s-a tot spus ca una din solutiile anti-criza, pentru a tine cit de cit economia pe linia de plutire, o reprezinta investitiile publice, cu precadere in infrastructura. Mai ales ca avem avantajul de a avea la dispozitie in mod suplimentar de la Uniunea Europeana sume considerabile destinate exact acestui gen de proiecte. Cu alte cuvinte, e adevarat ca si in alte parti, inclusiv in UE, au aparut controverse in jurul marilor proiecte de investitii publice. Probabil s-au luat si comisioane si in destule cazuri au aparut suspiciuni privind un eventual trafic de influenta. Ceea ce, desigur, e blamabil. Coruptia e intotdeauna costisitoare. Numai ca, fara a idealiza situatia de pe alte meleaguri, macar acolo proiectele finantate din bani publici sint in general duse pina la capat si sint executate corect. La noi, astfel de cazuri sint mai degraba exceptiile. De aceea avem, de exemplu, atitea sosele si strazi in orase denivelate si gaurite. De aceea, la doar citeva zile de la incheierea lucrarilor de reparatii, carosabilul revine la starea anterioara. Cum s-a intimplat recent cu pasarela din Bucium.
E rau, desigur, daca licitatiile sint trucate si achizitiile publice se fac clientelar. Dar e mult mai rau daca banii publici sint pur si simplu risipiti fara rusine (cum altfel poate fi catalogata, de pilda, ideea de a pune pavele pe un trotuar aflat la marginea padurii de la Ciric pe drumul catre aeroport, pe care nu cred ca-l folosesc nici macar 10 pietoni pe luna) sau lucrarile contractate sint executate in bataie de joc. Iar la Iasi putem gasi destule exemple care sa ilustreze acest tip de comportament. Ceea ce nu inseamna insa deloc ca e vorba de o situatie punctuala. Cu diferite variatiuni, astfel de situatii pot fi intilnite in multe alte parti din tara. Problema e ca, desi astfel de cazuri sint binecunoscute, apar adesea si materiale critice in presa, in realitate nu se schimba nimic din acest punct de vedere.
De ce se intimpla asa? Din cel putin trei motive. Primul tine de ceea ce am putea numi standardele etice extrem de coborite existente in ansamblul societatii romanesti. Desi verbal oamenii se declara indignati, cind sint pusi sa comenteze astfel de cazuri la nivel individual, majoritatea se ghideaza dupa aceeasi filosofie. In aceste conditii, nu e de mirare ca, la alegeri, acest tip de comportament este in realitate mult mai putin sanctionat decit am putea crede, daca ne-am lua dupa ceea ce declara electoratul. In al doilea rind, la nivelul celei mai mari parti a oamenilor plasati pe diferite pozitii de raspundere in administratia de stat de catre partidele poltice, ideea de responsabilitate e cu totul straina. In fine, dar la fel de importanta e nepriceperea. Asa ca, atunci cind punem lucrurile la un loc, obtinem o combinatie letala care afecteaza fundamental capacitatea societatii romanesti de a functiona in parametri de performanta rezonabili.
Vedem zilnic in jurul nostru acest amestec de lipsa de viziune, de nepricepere si de clientelism primitiv. Astfel, exista toate sansele ca, inca ani buni de acum incolo (avem exemplul garii!), institutii culturale majore ale Iasului, precum Teatrul National, Opera si Filarmonica, sa fie partial sau total blocate de lucrarile de reparatii care, pe hirtie, ar fi trebuit sa fie aproape gata pina acum. Dupa cum arata lucrurile, e compromis si proiectul de extindere a aeroportului, pentru ca se pare ca principala poarta aeriana din partea de est a Romaniei va deveni Bacaul. Ceea ce va afecta serios capacitatea Iasului de a se dezvolta economic in continuare. Iar asta nu s-a intimplat din lipsa banilor. Pentru ca in guvernarea trecuta, cind ministru de finante a fost senatorul de Iasi Varujan Vosganian, au fost alocate orasului si judetului fonduri generoase, inclusiv pentru aeroport. Motivul e altul. Tine de neputinta crasa a diferitelor structuri locale de a gestiona un astfel de proiect. Cum nu au reusit sa o faca nici in cazul altor obiective strategice despre care presa locala vorbeste de peste 15 ani.
Ar fi gresit, insa, sa aruncam vina exclusiv asupra guvernantilor. Cel putin la fel de important este si faptul ca Iasul nu functioneaza in mod real, ca si multe alte mari centre urbane din Romania, ca o comunitate. An de an, bugetul municipiului trece automat si inertial prin Consiliul Local, in apatia generala. Iar proiecte imobiliare mai mult decit discutabile, care vor afecta pe termen lung orasul stirnesc, arareori dezbateri in jurul lor. Absenta spiritului comunitar are repercusiuni majore, dar prea putini sint cei ingrijorati in vreun fel de consecinte. E ceva vindecabil? De exemplu, prin alegeri? Ma indoiesc. Cred, mai degraba, ca e o boala de sistem care lasa sechele extinse, pe care le vom vedea inca multa vreme de acum inainte
Autor: Alexandru LAZESCU
http://www.ziaruldeiasi.ro/editorial/administratia-publica-intre-neputinta-si-clientelism~ni59cj
Vedem zilnic in jurul nostru acest amestec de lipsa de viziune, de nepricepere si de clientelism primitiv. Astfel, exista toate sansele ca, inca ani buni de acum incolo, institutii culturale majore ale Iasului, precum Teatrul National, Opera si Filarmonica, sa fie partial sau total blocate de lucrarile de reparatii care, pe hirtie, ar fi trebuit sa fie aproape gata pina acum.
"Un roman pleaca in vizita la un prieten din America. Odata ajuns acolo, americanul ii prezinta cu mindrie casa, peluza, garajul, masinile. Iar cind este intrebat cum a reusit sa le obtina pe toate, acesta ii arata in zare musafirului sau un pod spectaculos, explicindu-i ca are o firma de constructii si a cistigat destul de bine ocupindu-se de lucrari precum podul cu pricina. Dupa o vreme, e rindul americanului sa intoarca vizita prietenului sau. Ajuns in Romania, el ramine pur si simplu uluit de standardul de viata al prietenului sau: vila imensa, curtea intinsa, masinile de lux din garaj, o casa de vacanta. Curios, el isi intreaba gazda care e secretul acestei impresionante prosperitatii. La care romanul ii spune ca are si el o firma de constructii si ii arata, la rindul sau, un punct in zare, spunindu-i: Vezi podul acela? Nu, nu vad nimic!, raspunde americanul. Ei, vezi, asta e secretul de care m-ai intrebat".
Gluma de mai sus surprinde mai bine decit multe analize savante una dintre problemele de fond cu care se confrunta administratia publica, centrala si locala, din Romania. O chestiune cu atit mai importanta cu cit in saptaminile din urma ni s-a tot spus ca una din solutiile anti-criza, pentru a tine cit de cit economia pe linia de plutire, o reprezinta investitiile publice, cu precadere in infrastructura. Mai ales ca avem avantajul de a avea la dispozitie in mod suplimentar de la Uniunea Europeana sume considerabile destinate exact acestui gen de proiecte. Cu alte cuvinte, e adevarat ca si in alte parti, inclusiv in UE, au aparut controverse in jurul marilor proiecte de investitii publice. Probabil s-au luat si comisioane si in destule cazuri au aparut suspiciuni privind un eventual trafic de influenta. Ceea ce, desigur, e blamabil. Coruptia e intotdeauna costisitoare. Numai ca, fara a idealiza situatia de pe alte meleaguri, macar acolo proiectele finantate din bani publici sint in general duse pina la capat si sint executate corect. La noi, astfel de cazuri sint mai degraba exceptiile. De aceea avem, de exemplu, atitea sosele si strazi in orase denivelate si gaurite. De aceea, la doar citeva zile de la incheierea lucrarilor de reparatii, carosabilul revine la starea anterioara. Cum s-a intimplat recent cu pasarela din Bucium.
E rau, desigur, daca licitatiile sint trucate si achizitiile publice se fac clientelar. Dar e mult mai rau daca banii publici sint pur si simplu risipiti fara rusine (cum altfel poate fi catalogata, de pilda, ideea de a pune pavele pe un trotuar aflat la marginea padurii de la Ciric pe drumul catre aeroport, pe care nu cred ca-l folosesc nici macar 10 pietoni pe luna) sau lucrarile contractate sint executate in bataie de joc. Iar la Iasi putem gasi destule exemple care sa ilustreze acest tip de comportament. Ceea ce nu inseamna insa deloc ca e vorba de o situatie punctuala. Cu diferite variatiuni, astfel de situatii pot fi intilnite in multe alte parti din tara. Problema e ca, desi astfel de cazuri sint binecunoscute, apar adesea si materiale critice in presa, in realitate nu se schimba nimic din acest punct de vedere.
De ce se intimpla asa? Din cel putin trei motive. Primul tine de ceea ce am putea numi standardele etice extrem de coborite existente in ansamblul societatii romanesti. Desi verbal oamenii se declara indignati, cind sint pusi sa comenteze astfel de cazuri la nivel individual, majoritatea se ghideaza dupa aceeasi filosofie. In aceste conditii, nu e de mirare ca, la alegeri, acest tip de comportament este in realitate mult mai putin sanctionat decit am putea crede, daca ne-am lua dupa ceea ce declara electoratul. In al doilea rind, la nivelul celei mai mari parti a oamenilor plasati pe diferite pozitii de raspundere in administratia de stat de catre partidele poltice, ideea de responsabilitate e cu totul straina. In fine, dar la fel de importanta e nepriceperea. Asa ca, atunci cind punem lucrurile la un loc, obtinem o combinatie letala care afecteaza fundamental capacitatea societatii romanesti de a functiona in parametri de performanta rezonabili.
Vedem zilnic in jurul nostru acest amestec de lipsa de viziune, de nepricepere si de clientelism primitiv. Astfel, exista toate sansele ca, inca ani buni de acum incolo (avem exemplul garii!), institutii culturale majore ale Iasului, precum Teatrul National, Opera si Filarmonica, sa fie partial sau total blocate de lucrarile de reparatii care, pe hirtie, ar fi trebuit sa fie aproape gata pina acum. Dupa cum arata lucrurile, e compromis si proiectul de extindere a aeroportului, pentru ca se pare ca principala poarta aeriana din partea de est a Romaniei va deveni Bacaul. Ceea ce va afecta serios capacitatea Iasului de a se dezvolta economic in continuare. Iar asta nu s-a intimplat din lipsa banilor. Pentru ca in guvernarea trecuta, cind ministru de finante a fost senatorul de Iasi Varujan Vosganian, au fost alocate orasului si judetului fonduri generoase, inclusiv pentru aeroport. Motivul e altul. Tine de neputinta crasa a diferitelor structuri locale de a gestiona un astfel de proiect. Cum nu au reusit sa o faca nici in cazul altor obiective strategice despre care presa locala vorbeste de peste 15 ani.
Ar fi gresit, insa, sa aruncam vina exclusiv asupra guvernantilor. Cel putin la fel de important este si faptul ca Iasul nu functioneaza in mod real, ca si multe alte mari centre urbane din Romania, ca o comunitate. An de an, bugetul municipiului trece automat si inertial prin Consiliul Local, in apatia generala. Iar proiecte imobiliare mai mult decit discutabile, care vor afecta pe termen lung orasul stirnesc, arareori dezbateri in jurul lor. Absenta spiritului comunitar are repercusiuni majore, dar prea putini sint cei ingrijorati in vreun fel de consecinte. E ceva vindecabil? De exemplu, prin alegeri? Ma indoiesc. Cred, mai degraba, ca e o boala de sistem care lasa sechele extinse, pe care le vom vedea inca multa vreme de acum inainte
Saturday, February 14, 2009
Invatamantul romanesc sau vina colectiva
de lect. univ. dr. Laurentiu Radvan
Am asistat in lunile din urma cu totii la aruncarea unui adevarat oprobriu asupra intregului corp profesoral din Romania. Din motive cu totul politicianiste – unii vor sa dea bani profesorilor ca sa castige voturi, altii nu vor sa mai scoata bani pentru ca clientela ramine fara bani – am ajuns sa fim injurati pe toate posturile TV si prin mai toate ziarele. Mai este un pas pina ne vom trezi cu pietre in cap datorita maniei proletare starnite de aceasta actiune ce poate avea efecte din cele mai periculoase. Nu era suficient ca acest corp (ce ar trebui sa fie de elita) este devalorizat, acum trebuie sa il aruncam cu totul in noroi, ca de, nu merita nici o marire de salariu, ca doar nu produce nimic. Ne batem cu pumnul in piept ca vrem educatie de calitate, insa uitam sa ne uitam la tarile avansate la acest capitol, care au alocat si 12% pentru acest domeniu, care in acele tari este prioritate nationala. Nu as fi crezut ca voi ajunge sa il aud pe Mircea Dinescu spunand ca toate profesoarele sunt „niste toape”!!!
Dar vina caderii educatiei este una colectiva. Cu totii suntem vinovati!
1. Vina guvernantilor. Nici un guvern nu a avut o viziune coerenta privitoare la educatie. Ceva au incercat Marga si Miclea, dar nici ei nu au inteles cu adevarat care sunt problemele si unde e miza. Educatia a devenit treptat o cenusareasa a sistemului bugetar, subfinantata, uitata, bagata in seama numai atunci cind se facea o greva si atunci tratata cu umilinta (luati niste firimituri). Lipsa unei viziuni, incropelile anuale, amatorismul ministrilor si celor din minister (unii cu state vechi de plata acolo, prea vechi), experimentele pe pielea copiilor si profesorilor (laolalta) aduc acum nota de plata. Suntem pe locul 27 la capitolul educatie in Europa, adica ultimii. Incercarile de a remedia situatia din ultimii 3 ani nu au reprezentat decat carpeli. In consecinta, un dezastru, din care se va iesi cu greu.
2. Vina politicienilor. Toate partidele politice s-au laudat si au promis la fiecare patru ani ca educatia va fi o prioritate. Au mintit de fiecare data. In plus, politicienii au mai facut rau educatiei, in special la nivel universitar. Cum mai toti parlamentarii au devenit si universitari cu acte si doctorate in regula s-a ajuns cu ajutorul lor nemijlocit la subminarea intentionata (formula ce trebuie subliniata) a invatamantului traditional universitar. Acesta a fost parazitat atat de cel de stat, cat si de cel asa-zis privat, de fapt o forma mascata de afacere de tip nou. Fiecare politician a avut grija sa-si infiinteze o universitate in satul sau (pardon orasul sau), la care au mers bine-merci si inca mai merg bani de la buget. In loc sa directioneze fonduri catre universitatile mari, traditionale, politicienii au deviat fonduri importante catre universitatile lor, ce au devenit fabrici de diplome fara acoperire in pregatirea concreta a absolventilor. Universitatea noastra (Al. I. Cuza din Iasi, nota ns.) este in ultimii ani in mod constant pe locul 1 la cercetare in tara iar banii merg pentru campusuri noi la Pitesti, Oradea sau Constanta, ce nu exista in topuri. La Iasi au venit firimituri. Daca politicienii (aici il putem adauga si pe presedinte, ce tocmai a a inaugurat noul campus de la Constanta) cred ca asa vor obtine performante si un loc in top 500 mondial se inseala. Disiparea banilor e o contra-solutie cu efecte daunatoare.
3. Vina profesorilor. Principala lor vina e complicitatea. Sistemul s-a distrus cu complicitatea multora dintre profesori. Putine au fost vocile care au protestat la schimbarile si experimentele propuse sau impuse de guvernanti. Complicitate, si pentru ca accepta alaturi de ei tot felul de neaveniti si amatori. Din acest motiv exista si o rezistenta la schimbare din partea profesorilor, caci cei slabi nu doresc evaluari periodice, ci doar mariri de salariu.
4. Vina parintilor. Parintii au o vina lor pentru ca o parte buna a lor a lasat numai pe seama scolii misiunea educatiei, uitand ca aceasta este si o responsabilitate a lor. Altii intervin, prin diverse mijloace, cautand sa influenteze procesul de invatamant pentru a-si scoate odraslele mai „geniale” decat sunt si pentru a le asigura un statut privilegiat fata de ceilalti. Si aici profesorii au o vina, pentru ca au acceptat astfel de interventii.
5. Vina copiilor. Este cam greu sa arunci o vina asupra unor copii. Ei au fost (inaintea profesorilor, e drept) victimele experimentelor ce s-au desfasurat aproape anual. Vina lor, in special a „copiilor mari” (studentii) este ca s-au blazat cu totul. Nu au protestat, nu i-am auzit sa spuna „vrem educatie adecvata”, „vrem carti”, ci mai degraba „ne mai tineti mult la ora?” sau „oare cum pot trisa la acest examen?”. S-au incadrat perfect (majoritatea, nu toti) in curentul general in care s-a incadrat societatea romaneasca.
Si acum... posibile solutii. Acestea trebuie sa vina si sa fie acceptate din toate directiile, guvernanti/politicieni, profesori/studenti, parinti. In primul rand, trebuie o viziune. Planul de reforma trebuie sa fie facut pe termen lung si sa fie acceptat de toti factorii, nu sa fie schimbat la fiecare 2 ani. In al doilea rand, este nevoie de o finantare adecvata. Fara bani, nu se poate face reforma. Punct. Banii insa trebuie dati si cheltuiti "cu cap". Nu poti avea o universitate romaneasca in top 500 european daca banii se risipesc pe campusuri ale unor universitati ineficiente (vezi exemplele de mai sus). Banii trebuie directionati acolo unde trebuie. Pentru a sti acest lucru, trebuie facute evaluari si clasamente. Nu trebuie multa birocratie. Se decid citeva criterii de baza si se porneste de acolo. Si inca un lucru. In comisiile mari de evaluare sa fie acceptati numai oameni care au ceva in spate, adica profesori sau cercetatori consacrati. Numai asa se va ajunge la o ierarhie corecta si necesara. Institutiile trebuie clasificate: cele mai slabe sa organizeze doar studii de licenta, iar cele bune si master si doctorat. Doctoratul nou, de 3 ani, trebuie regindit pentru a include inca 2 ani pentru finalizarea cercetarii si redactarea lucrarii. Cercetatorii din SUA rid de noi cand aud de doctorat de 3 ani. Riscam sa nu fie recunoscut, mai ales ca pina si universitatile cele mai nesemnificative au ajuns sa organizeze doctorate, desi nu au laboratoare sau biblioteci adecvate.
Profesorii vor trebui sa se impace cu ideea ca si ei trebuie periodic evaluati. O evaluare la 3 ani nu este un capat de lume. Ai performante (predare/cercetare) ramai si primesti mai multi bani, nu ai, ori pleci, ori stai pentru salariu de baza.
Adevarata cenusareasa a invatamintului, invatamintul rural, trebuie sa primeasca o atentie speciala. Bani separati, sporuri de naveta si de fidelitate, plus evaluarile periodice. Altfel, copii de la tara (ce au nevoie de burse speciale) sunt condamnati... sa ramina la coada vacii.
Invatamintul preuniversitar, in general, are nevoie de mai multa disciplina (de ambele parti). Scolile au nevoie de regulamente clare si care sa nu permita interpretari. Scoala e scoala si nu un loc de divertisment. Violenta trebuie combatuta pe toate caile si fiecare scoala trebuie sa aiba un psiholog, ca si un indrumator de cariera. Parintele care nu se ocupa de copil, nu se intereseaza de el sau, mai grav, il incurajeaza sa abandoneze (mai ales la tara), trebuie sanctionat cu amenzi substantiale.
Solutii ar mai fi, insa, ca de obicei, ne lipseste viziunea, perspectiva si... vointa.
Am asistat in lunile din urma cu totii la aruncarea unui adevarat oprobriu asupra intregului corp profesoral din Romania. Din motive cu totul politicianiste – unii vor sa dea bani profesorilor ca sa castige voturi, altii nu vor sa mai scoata bani pentru ca clientela ramine fara bani – am ajuns sa fim injurati pe toate posturile TV si prin mai toate ziarele. Mai este un pas pina ne vom trezi cu pietre in cap datorita maniei proletare starnite de aceasta actiune ce poate avea efecte din cele mai periculoase. Nu era suficient ca acest corp (ce ar trebui sa fie de elita) este devalorizat, acum trebuie sa il aruncam cu totul in noroi, ca de, nu merita nici o marire de salariu, ca doar nu produce nimic. Ne batem cu pumnul in piept ca vrem educatie de calitate, insa uitam sa ne uitam la tarile avansate la acest capitol, care au alocat si 12% pentru acest domeniu, care in acele tari este prioritate nationala. Nu as fi crezut ca voi ajunge sa il aud pe Mircea Dinescu spunand ca toate profesoarele sunt „niste toape”!!!
Dar vina caderii educatiei este una colectiva. Cu totii suntem vinovati!
1. Vina guvernantilor. Nici un guvern nu a avut o viziune coerenta privitoare la educatie. Ceva au incercat Marga si Miclea, dar nici ei nu au inteles cu adevarat care sunt problemele si unde e miza. Educatia a devenit treptat o cenusareasa a sistemului bugetar, subfinantata, uitata, bagata in seama numai atunci cind se facea o greva si atunci tratata cu umilinta (luati niste firimituri). Lipsa unei viziuni, incropelile anuale, amatorismul ministrilor si celor din minister (unii cu state vechi de plata acolo, prea vechi), experimentele pe pielea copiilor si profesorilor (laolalta) aduc acum nota de plata. Suntem pe locul 27 la capitolul educatie in Europa, adica ultimii. Incercarile de a remedia situatia din ultimii 3 ani nu au reprezentat decat carpeli. In consecinta, un dezastru, din care se va iesi cu greu.
2. Vina politicienilor. Toate partidele politice s-au laudat si au promis la fiecare patru ani ca educatia va fi o prioritate. Au mintit de fiecare data. In plus, politicienii au mai facut rau educatiei, in special la nivel universitar. Cum mai toti parlamentarii au devenit si universitari cu acte si doctorate in regula s-a ajuns cu ajutorul lor nemijlocit la subminarea intentionata (formula ce trebuie subliniata) a invatamantului traditional universitar. Acesta a fost parazitat atat de cel de stat, cat si de cel asa-zis privat, de fapt o forma mascata de afacere de tip nou. Fiecare politician a avut grija sa-si infiinteze o universitate in satul sau (pardon orasul sau), la care au mers bine-merci si inca mai merg bani de la buget. In loc sa directioneze fonduri catre universitatile mari, traditionale, politicienii au deviat fonduri importante catre universitatile lor, ce au devenit fabrici de diplome fara acoperire in pregatirea concreta a absolventilor. Universitatea noastra (Al. I. Cuza din Iasi, nota ns.) este in ultimii ani in mod constant pe locul 1 la cercetare in tara iar banii merg pentru campusuri noi la Pitesti, Oradea sau Constanta, ce nu exista in topuri. La Iasi au venit firimituri. Daca politicienii (aici il putem adauga si pe presedinte, ce tocmai a a inaugurat noul campus de la Constanta) cred ca asa vor obtine performante si un loc in top 500 mondial se inseala. Disiparea banilor e o contra-solutie cu efecte daunatoare.
3. Vina profesorilor. Principala lor vina e complicitatea. Sistemul s-a distrus cu complicitatea multora dintre profesori. Putine au fost vocile care au protestat la schimbarile si experimentele propuse sau impuse de guvernanti. Complicitate, si pentru ca accepta alaturi de ei tot felul de neaveniti si amatori. Din acest motiv exista si o rezistenta la schimbare din partea profesorilor, caci cei slabi nu doresc evaluari periodice, ci doar mariri de salariu.
4. Vina parintilor. Parintii au o vina lor pentru ca o parte buna a lor a lasat numai pe seama scolii misiunea educatiei, uitand ca aceasta este si o responsabilitate a lor. Altii intervin, prin diverse mijloace, cautand sa influenteze procesul de invatamant pentru a-si scoate odraslele mai „geniale” decat sunt si pentru a le asigura un statut privilegiat fata de ceilalti. Si aici profesorii au o vina, pentru ca au acceptat astfel de interventii.
5. Vina copiilor. Este cam greu sa arunci o vina asupra unor copii. Ei au fost (inaintea profesorilor, e drept) victimele experimentelor ce s-au desfasurat aproape anual. Vina lor, in special a „copiilor mari” (studentii) este ca s-au blazat cu totul. Nu au protestat, nu i-am auzit sa spuna „vrem educatie adecvata”, „vrem carti”, ci mai degraba „ne mai tineti mult la ora?” sau „oare cum pot trisa la acest examen?”. S-au incadrat perfect (majoritatea, nu toti) in curentul general in care s-a incadrat societatea romaneasca.
Si acum... posibile solutii. Acestea trebuie sa vina si sa fie acceptate din toate directiile, guvernanti/politicieni, profesori/studenti, parinti. In primul rand, trebuie o viziune. Planul de reforma trebuie sa fie facut pe termen lung si sa fie acceptat de toti factorii, nu sa fie schimbat la fiecare 2 ani. In al doilea rand, este nevoie de o finantare adecvata. Fara bani, nu se poate face reforma. Punct. Banii insa trebuie dati si cheltuiti "cu cap". Nu poti avea o universitate romaneasca in top 500 european daca banii se risipesc pe campusuri ale unor universitati ineficiente (vezi exemplele de mai sus). Banii trebuie directionati acolo unde trebuie. Pentru a sti acest lucru, trebuie facute evaluari si clasamente. Nu trebuie multa birocratie. Se decid citeva criterii de baza si se porneste de acolo. Si inca un lucru. In comisiile mari de evaluare sa fie acceptati numai oameni care au ceva in spate, adica profesori sau cercetatori consacrati. Numai asa se va ajunge la o ierarhie corecta si necesara. Institutiile trebuie clasificate: cele mai slabe sa organizeze doar studii de licenta, iar cele bune si master si doctorat. Doctoratul nou, de 3 ani, trebuie regindit pentru a include inca 2 ani pentru finalizarea cercetarii si redactarea lucrarii. Cercetatorii din SUA rid de noi cand aud de doctorat de 3 ani. Riscam sa nu fie recunoscut, mai ales ca pina si universitatile cele mai nesemnificative au ajuns sa organizeze doctorate, desi nu au laboratoare sau biblioteci adecvate.
Profesorii vor trebui sa se impace cu ideea ca si ei trebuie periodic evaluati. O evaluare la 3 ani nu este un capat de lume. Ai performante (predare/cercetare) ramai si primesti mai multi bani, nu ai, ori pleci, ori stai pentru salariu de baza.
Adevarata cenusareasa a invatamintului, invatamintul rural, trebuie sa primeasca o atentie speciala. Bani separati, sporuri de naveta si de fidelitate, plus evaluarile periodice. Altfel, copii de la tara (ce au nevoie de burse speciale) sunt condamnati... sa ramina la coada vacii.
Invatamintul preuniversitar, in general, are nevoie de mai multa disciplina (de ambele parti). Scolile au nevoie de regulamente clare si care sa nu permita interpretari. Scoala e scoala si nu un loc de divertisment. Violenta trebuie combatuta pe toate caile si fiecare scoala trebuie sa aiba un psiholog, ca si un indrumator de cariera. Parintele care nu se ocupa de copil, nu se intereseaza de el sau, mai grav, il incurajeaza sa abandoneze (mai ales la tara), trebuie sanctionat cu amenzi substantiale.
Solutii ar mai fi, insa, ca de obicei, ne lipseste viziunea, perspectiva si... vointa.
Monday, January 19, 2009
Cit de libera este presa romana?
Fragment din discutia pe care Alina Mungiu Pippidi a avut-o la Hotnews:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5341816-video-audio-alina-mungiu-pippidi-despre-concentrarea-media-romania-are-nevoie-lege-antitrust-presa-din-romania-fost-gradual-capturata-interese-corupte.htm
Directorul SAR, Alina Mungiu Pippidi, a declarat la Discutia de luni, realizata de HotNews.ro si RFI si moderata de Dan Tapalaga, ca PSD si PDL ar trebui sa profite de majoritatea parlamentara de 70% pentru a promova legea antitrust, care sa interzica unui patron de presa sa detina si TV si radio si presa scrisa. Directorul SAR sustine ca Romania pierde la capitolul libertatea presei in ultimii ani, dupa integrarea in UE, “ceea ce este o situatie fara precedent”. Pippidi e de parere ca o lege antitrust ar duce la profesionalizarea media si ar asigura pluralismul surselor de media.
Dar, de ce crede directorul SAR ca Romania are nevoie de o lege anti-trust? “Pentru ca una din problemele foarte mari ale Romaniei in acest moment este situatia presei. Poate ca lumea nu observa. Dar in mai multe rapoarte internationale, in raportul Freedom House, in raportul Reporters sans Frontieres, in raportul Index (Media Sustainabilty Index), Romania pierde la libertatea presei de cativa ani incoace de cand este membra in UE, ceea ce este o situatie fara precedent.
Cum trebuie inteleasa aceasta lipsa de libertate a presei in Romania? Ca pare neverosimil, la prima vedere. Auzi oameni trancanind pe toate canalele, iti spui: nu se poate, oamenii astia sunt liberi. In realitate, nu este chiar asa. Presa din Romania a fost gradual capturata de interese corupte, foarte puternice. Nu ca in ea nu exista jurnalisti care nu sunt corupti, sau ca nu exista jurnalisti profesionisti. Dar in acest moment ei nu mai au unde sa lucreze.
Concentrarea media este extraordinar de periculoasa. Si eu, care scriu raportul Freedom House, anual am vazut: acum cativa ani am raportat ca erau 14 patroni, in anul urmator erau 9 patroni, si acum am ajuns pe la vreo 4 patroni. Asta nu e normal. Avem mari proiecte constitutionale, dar aici realmente avem o lege care exista in majoritatea tarilor civilizate. Incerci sa asiguri pluralismul surselor media.
Pana acum, oamenii politici din Romania au fost extraordinari de slabi cu presa. Cum bine ni se spunea in vechile stenograme ale PSD, cand Valer Dorneanu se exprima cu foarte multa plasticitate. Spunea, bun, dar ce castigam noi ca bagam atatia bani in presa asta? Castigam cel mult ca, din cand in cand, ne mai iarta pe unul dintre noi, dar ne fac arsice cand ne iau global.
Oamenii au incercat sa cumpere presa, dar nu s-au gandit ca exista acest instrument legislativ foarte intemeiat. Se poate ajunge la o negociere reala intre partide si posturile de televiziune. Eu nu vad de ce partidele din Romania nu si-ar da seama ca e in avantajul lor sa aiba cat mai multe surse. Sigur, ca ei pot spune: ne intelegem cu trei oligarhi. Si eu nu cred ca nici PSD-ului ii convine sa-i dea atat de mult domnului Voiculescu numai ca nu sunt in stare sa isi gaseasca un sprijin normal la o alta televiziune.
Din moment ce Mircea Geoana admira atat de mult Statele Unite, acolo este o lege excelenta. Eu cred ca va castiga foarte mult diversitatea spatiului media romanesc daca o parte din acesti mari patroni de azi vor trebui sa vanda diferite bucatele altor patroni si vom avea mai multi patroni. Legea antitrust trebuie propriu zis sa interzica unui sigur patron de presa sa aiba si radio si televiziune si presa scrisa.
Si cineva trebuie sa aleaga una din cele trei. Ce s-a intamplat la noi, concentrarea, mai ales din cauza faptului ca oamenii au putut sa le aiba pe toate trei, unii au si agentie de presa. Asta este absolut cu neputinta, loveste direct in pluralismul media. Daca America a ajuns sa nu fie guvernata de NBC este ca a existat aceasta lege. Ar fi in interesul profesionalizarii presei din Romania si al libertatii jurnalistice daca aceasta lege va fi introdusa.”
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5341816-video-audio-alina-mungiu-pippidi-despre-concentrarea-media-romania-are-nevoie-lege-antitrust-presa-din-romania-fost-gradual-capturata-interese-corupte.htm
Directorul SAR, Alina Mungiu Pippidi, a declarat la Discutia de luni, realizata de HotNews.ro si RFI si moderata de Dan Tapalaga, ca PSD si PDL ar trebui sa profite de majoritatea parlamentara de 70% pentru a promova legea antitrust, care sa interzica unui patron de presa sa detina si TV si radio si presa scrisa. Directorul SAR sustine ca Romania pierde la capitolul libertatea presei in ultimii ani, dupa integrarea in UE, “ceea ce este o situatie fara precedent”. Pippidi e de parere ca o lege antitrust ar duce la profesionalizarea media si ar asigura pluralismul surselor de media.
Dar, de ce crede directorul SAR ca Romania are nevoie de o lege anti-trust? “Pentru ca una din problemele foarte mari ale Romaniei in acest moment este situatia presei. Poate ca lumea nu observa. Dar in mai multe rapoarte internationale, in raportul Freedom House, in raportul Reporters sans Frontieres, in raportul Index (Media Sustainabilty Index), Romania pierde la libertatea presei de cativa ani incoace de cand este membra in UE, ceea ce este o situatie fara precedent.
Cum trebuie inteleasa aceasta lipsa de libertate a presei in Romania? Ca pare neverosimil, la prima vedere. Auzi oameni trancanind pe toate canalele, iti spui: nu se poate, oamenii astia sunt liberi. In realitate, nu este chiar asa. Presa din Romania a fost gradual capturata de interese corupte, foarte puternice. Nu ca in ea nu exista jurnalisti care nu sunt corupti, sau ca nu exista jurnalisti profesionisti. Dar in acest moment ei nu mai au unde sa lucreze.
Concentrarea media este extraordinar de periculoasa. Si eu, care scriu raportul Freedom House, anual am vazut: acum cativa ani am raportat ca erau 14 patroni, in anul urmator erau 9 patroni, si acum am ajuns pe la vreo 4 patroni. Asta nu e normal. Avem mari proiecte constitutionale, dar aici realmente avem o lege care exista in majoritatea tarilor civilizate. Incerci sa asiguri pluralismul surselor media.
Pana acum, oamenii politici din Romania au fost extraordinari de slabi cu presa. Cum bine ni se spunea in vechile stenograme ale PSD, cand Valer Dorneanu se exprima cu foarte multa plasticitate. Spunea, bun, dar ce castigam noi ca bagam atatia bani in presa asta? Castigam cel mult ca, din cand in cand, ne mai iarta pe unul dintre noi, dar ne fac arsice cand ne iau global.
Oamenii au incercat sa cumpere presa, dar nu s-au gandit ca exista acest instrument legislativ foarte intemeiat. Se poate ajunge la o negociere reala intre partide si posturile de televiziune. Eu nu vad de ce partidele din Romania nu si-ar da seama ca e in avantajul lor sa aiba cat mai multe surse. Sigur, ca ei pot spune: ne intelegem cu trei oligarhi. Si eu nu cred ca nici PSD-ului ii convine sa-i dea atat de mult domnului Voiculescu numai ca nu sunt in stare sa isi gaseasca un sprijin normal la o alta televiziune.
Din moment ce Mircea Geoana admira atat de mult Statele Unite, acolo este o lege excelenta. Eu cred ca va castiga foarte mult diversitatea spatiului media romanesc daca o parte din acesti mari patroni de azi vor trebui sa vanda diferite bucatele altor patroni si vom avea mai multi patroni. Legea antitrust trebuie propriu zis sa interzica unui sigur patron de presa sa aiba si radio si televiziune si presa scrisa.
Si cineva trebuie sa aleaga una din cele trei. Ce s-a intamplat la noi, concentrarea, mai ales din cauza faptului ca oamenii au putut sa le aiba pe toate trei, unii au si agentie de presa. Asta este absolut cu neputinta, loveste direct in pluralismul media. Daca America a ajuns sa nu fie guvernata de NBC este ca a existat aceasta lege. Ar fi in interesul profesionalizarii presei din Romania si al libertatii jurnalistice daca aceasta lege va fi introdusa.”
Friday, January 16, 2009
Sto nain? Eta da!
Un text genial al lui Doru Buscu:
http://www.catavencu.ro/martor_ocular_in_razboiul_ruso_german-5535.html
Prin fumul ultimei explozii de obuz, soldatul rus năvăleşte la atac. Descheiat la rubaşcă, bandajat la cap, transpirat, cu cartuşiera încrucişată pe piept, cu balalaica într-o mână şi cu ceasul deşteptător la cealaltă, Alioşa izbucneşte în prim-plan şi sare, neînfricat, în craterul săpat de bombă. Aşa arată în imaginarul cinefil rusul ultimei jumătăţi de secol. Aproape la fel arată şi în realitate.
Prin aburul saunei în care eu, împreună cu cinci nemţi, picotim, năvălesc şase ruşi. Sunt, ca şi mine, şi ca şi nemţii, turişti într-o staţiune austriacă de schi. Masivi, osoşi, cu capul dodecaedric, păr de cânepă şi ochi albaştri în care vezi bălăcindu-se gulagul, ruşii alcătuiesc un grup relaxat de mici răufăcători din Sankt Petersburg.
Nevestele lor achită mesele şi masajul doar cu bancnote de cinci sute, copiii poartă echipament de schi Northland, iar ei poartă în priviri optimismul ireductibil din stepa fundamentală, sprijinit de câteva milioane ieşite din contrabandă.
Ceea ce lui Tolstoi pare să-i fi scăpat e faptul că rusul merge la saună aşa cum a mers, atâtea secole, la moarte: senin, aproape vesel, împăcat cu ceea ce urmează. Pentru el, sauna e un penitenciar încins, o carceră inversată, fierbinte, unde intri, execuţi pedeapsa termică şi apoi, la ieşire, poţi să-ţi refaci întreg portofoliul de păcate: vodki, tabacioc, femei. Sauna şi gheţurile pe care apoi rusul se tăvăleşte la limita pneumoniei sunt micul şi necesarul purgatoriu, care trebuie parcurs în doză concentrată, dat peste gât dintr-una, ca o cană rasă de vodcă proastă.
Năvălesc, aşadar, şase ruşi. Sauna austriacă, fixată la o temperatură la care eu şi nemţii transpirăm rezonabil, s-a umplut de patru slavi şi două slave. Ei, absolut goi – ele, absolut goale! Toţi ruşii s-au aşezat, spre deosebire de noi, pe treptele de sus ale încăperii, la căldură maximă, acolo unde te ia cu leşin. Cele cincizeci de grade sunt însă prea puţin. Liderul grupului coboară, se apropie de plita pe care stă simbolica găleată de lemn, ia polonicul şi dă să toarne apă pe pietrele încinse. „Nein, nein“, se aude dinspre partea nemţilor, „das ist automatische“. Rusul se opreşte şi, după ce e asigurat prin semne că totul se reglează în „zwei minuten“, aşteaptă, curios, să vadă funcţionând precizia germană. În saună se aude un clinchet, apoi un mecanism electric înclină o vază din care picură trei stropi. Aburul invadează timid încăperea şi rusul, proţăpit în faţa norului, îşi umflă plămânii şi inspiră cu nesaţ. Degeaba, vaporii sunt mult prea firavi. Şi, în timp ce mie îmi fierb creierii, ruşii mormăie nemulţumiţi. Atunci malacul ia găleata, iese şi se întoarce cu ea plină. Nemţii înţeleg ce urmează, dar tot ce mai apucă să facă e un disperat „nein!“. „Şto nain? Etă da!“, răcneşte rusul şi revarsă TOATĂ apa peste pietrele încinse, cu gestul cneazului Igor decapitând tătarii. A urmat o explozie nucleară a cărei ciupercă din vapori, atunci când a lovit pereţii de lemn, a produs un sunet de prăjeală. Un urlet german ieşit parcă din străfundurile Walhallei m-a asigurat că, într-adevăr, plămânii nemţilor au fost fierţi complet. În schimb, ruşii au tras în piept aproape tot valul de aer topit fornăind, pufăind şi nechezând de plăcere. Iar eu, reprezentantul insulei de latinitate, am scăpat, ca în mai toate conflictele celor mari, cu o sensibilitate serioasă în zona de frontieră a corpului, acolo unde anatomia modernă a plasat Basarabia şi Bucovina de Nord.
Aşa şi cu gazul: când rusul vrea să închidă conducta, tot ce poate să facă neamţul e să strige „nein“. Fiindcă răspunsul istoric „Şto nain? Etă da!“ a început deja să-l distreze pe Ivan.
http://www.catavencu.ro/martor_ocular_in_razboiul_ruso_german-5535.html
Prin fumul ultimei explozii de obuz, soldatul rus năvăleşte la atac. Descheiat la rubaşcă, bandajat la cap, transpirat, cu cartuşiera încrucişată pe piept, cu balalaica într-o mână şi cu ceasul deşteptător la cealaltă, Alioşa izbucneşte în prim-plan şi sare, neînfricat, în craterul săpat de bombă. Aşa arată în imaginarul cinefil rusul ultimei jumătăţi de secol. Aproape la fel arată şi în realitate.
Prin aburul saunei în care eu, împreună cu cinci nemţi, picotim, năvălesc şase ruşi. Sunt, ca şi mine, şi ca şi nemţii, turişti într-o staţiune austriacă de schi. Masivi, osoşi, cu capul dodecaedric, păr de cânepă şi ochi albaştri în care vezi bălăcindu-se gulagul, ruşii alcătuiesc un grup relaxat de mici răufăcători din Sankt Petersburg.
Nevestele lor achită mesele şi masajul doar cu bancnote de cinci sute, copiii poartă echipament de schi Northland, iar ei poartă în priviri optimismul ireductibil din stepa fundamentală, sprijinit de câteva milioane ieşite din contrabandă.
Ceea ce lui Tolstoi pare să-i fi scăpat e faptul că rusul merge la saună aşa cum a mers, atâtea secole, la moarte: senin, aproape vesel, împăcat cu ceea ce urmează. Pentru el, sauna e un penitenciar încins, o carceră inversată, fierbinte, unde intri, execuţi pedeapsa termică şi apoi, la ieşire, poţi să-ţi refaci întreg portofoliul de păcate: vodki, tabacioc, femei. Sauna şi gheţurile pe care apoi rusul se tăvăleşte la limita pneumoniei sunt micul şi necesarul purgatoriu, care trebuie parcurs în doză concentrată, dat peste gât dintr-una, ca o cană rasă de vodcă proastă.
Năvălesc, aşadar, şase ruşi. Sauna austriacă, fixată la o temperatură la care eu şi nemţii transpirăm rezonabil, s-a umplut de patru slavi şi două slave. Ei, absolut goi – ele, absolut goale! Toţi ruşii s-au aşezat, spre deosebire de noi, pe treptele de sus ale încăperii, la căldură maximă, acolo unde te ia cu leşin. Cele cincizeci de grade sunt însă prea puţin. Liderul grupului coboară, se apropie de plita pe care stă simbolica găleată de lemn, ia polonicul şi dă să toarne apă pe pietrele încinse. „Nein, nein“, se aude dinspre partea nemţilor, „das ist automatische“. Rusul se opreşte şi, după ce e asigurat prin semne că totul se reglează în „zwei minuten“, aşteaptă, curios, să vadă funcţionând precizia germană. În saună se aude un clinchet, apoi un mecanism electric înclină o vază din care picură trei stropi. Aburul invadează timid încăperea şi rusul, proţăpit în faţa norului, îşi umflă plămânii şi inspiră cu nesaţ. Degeaba, vaporii sunt mult prea firavi. Şi, în timp ce mie îmi fierb creierii, ruşii mormăie nemulţumiţi. Atunci malacul ia găleata, iese şi se întoarce cu ea plină. Nemţii înţeleg ce urmează, dar tot ce mai apucă să facă e un disperat „nein!“. „Şto nain? Etă da!“, răcneşte rusul şi revarsă TOATĂ apa peste pietrele încinse, cu gestul cneazului Igor decapitând tătarii. A urmat o explozie nucleară a cărei ciupercă din vapori, atunci când a lovit pereţii de lemn, a produs un sunet de prăjeală. Un urlet german ieşit parcă din străfundurile Walhallei m-a asigurat că, într-adevăr, plămânii nemţilor au fost fierţi complet. În schimb, ruşii au tras în piept aproape tot valul de aer topit fornăind, pufăind şi nechezând de plăcere. Iar eu, reprezentantul insulei de latinitate, am scăpat, ca în mai toate conflictele celor mari, cu o sensibilitate serioasă în zona de frontieră a corpului, acolo unde anatomia modernă a plasat Basarabia şi Bucovina de Nord.
Aşa şi cu gazul: când rusul vrea să închidă conducta, tot ce poate să facă neamţul e să strige „nein“. Fiindcă răspunsul istoric „Şto nain? Etă da!“ a început deja să-l distreze pe Ivan.
Thursday, January 15, 2009
Deportatii, oameni care au suferit
Reportaj despre deportatii din Baragan:
http://www.obiectivbr.ro/index.php?pagina=single&id=0000024950&domeniu=Prima%20Pagina
Din Rubla, satul de deportati politic infiintat de comunisti la inceputul anilor '50, n-a mai ramas decit o singura casa, locuita de un singur om. Se numeste Constantin Ciolac, are 60 de ani si provine dintr-o familie de refugiati basarabeni. Pana acum cateva luni, mai avea o vecina, pe Maria Florea, bulgaroaica din Cadrilater de origine, dar pe aceasta a ajuns-o batrinetea si s-a mutat la Dumnezeu, lasind in urma o casuta alba, ratacita stingher pe un camp aproape pustiu. In curand, timpul va trece peste ea si o va face una cu pamintul, asa cum s-a intimplat cu toate casele deportatilor care au parasit rand pe rand satul, fie intorcindu-se la locurile de bastina sau cautindu-si norocul pe alte meleaguri, fie trecind la cele vesnice. Doar caminul lui Constantin a mai ramas sa se lupte cu pustietatea Baraganului si o va face cat omul care il locuieste va continua sa isi duca viata si singuratatea mai departe. Dupa aceea, se va alege praful pentru totdeauna de acel accident al istoriei, experiment comunist pe fiinte umane, care s-a numit Rubla.
Constantin Ciolac s-a nascut in octombrie 1949, cu cateva luni inainte ca familia lui sa fie deportata in Braganul brailean, asa ca si-a petrecut anii copilariei ca intr-o inchisoare fara ziduri si gratii. Cativa ani, toti cei adusi in acel loc nu au avut voie sa plece de acasa decit la muncile cimpului. Cine lipsea de la apelul de seara era considerat evadat si risca ani grei de puscarie. Nimeni nu a incercat sa fuga, fiindca frica de regimul comunist era prea puternica. Dupa un timp, restrictiile s-au ridicat, iar deportatii au fost liberi sa plece unde vor. Familia lui Constantin a ramas in satul unde deja isi facuse un rost.
Constantin si Elena, sora lui mai mare, au mers la scoala si la liceu apoi si-au cautat un rost in viata la Constanta, pe malul marii. Elenei i-ar fi placut mult sa fie invatatoare, dar fiindca se nascuse in '43, inainte de venirea comunistilor la putere, iar parintii sai fusesera deportati, s-a considerat ca are origini nesanatoase si nu i s-a dat voie sa lucreze in educatie. A putut, in schimb, sa urmeze o scoala sanitara si a ajuns asistenta. Pe Constantin l-au lasat sa mearga la Liceul Pedagogic din Galati, deoarece se nascuse in timpul comunismului, deci era mai "curat" ideologic. Baiatul nu avea, insa, vocatie de pedagog si nu a profesat nici o zi in aceasta meserie. El s-a dus dupa sora lui, la Constanta, si s-a angajat in port, in speranta ca va reusi sa prinda un loc pe un vapor si sa plece din tara. "Daca apucam sa ies pe mare, scapam de Romania. Nu aveam de gind sa ma mai intorc si am discutat chestia asta cu un amic. Acela m-a parat si mi-am luat adio de la atestatul de marinar. Am ramas in port, ca operator de dana, pina in 1993, cind s-a imbolnavit mama si a trebuit sa ma intorc acasa, in Rubla. De atunci, n-am mai plecat de acasa. Inca mai functiona IAS Insuratei si m-am angajat ca brigadier. Pe urma, cind s-a terminat si cu IAS-ul, am ramas cu gradina si via de langa casa. N-am timp sa ma plictisesc, mai ales vara, cind e de munca toata ziua. Iarna e mai greu, ca nu prea am ce face. Ma mai iau cu televizorul, cu un rebus, ceva, si mai trece timpul", ne-a spus Constantin. Casa lui se afla la vreo trei kilometri de drumul national care leaga Braila de Slobozia. Pana la sosea se ajunge pe un drumeag de pamint care devine impracticabil dupa fiecare ploaie. Cind se strica drumul, Constantin e izolat de lume, iar singuratatea poate fi periculoasa. Intr-o noapte, l-au calcat hotii si i-au furat vaca din grajd. Acum citiva ani, cind tatal sau inca mai traia si era tintuit la pat, iar Constantin era plecat la munca, cativa derbedei au intrat peste batrin in casa si au cotrobait dupa bani. N-au luat decit niste tigai goale, fiindca n-au gasit altceva de valoare. "Lumea s-a stricat de tot, s-a inrait, nu mai sunt oamenii de altadata. Acum e la cinste hotia nu munca", ne-a spus cu obida ultimul deportat de la Rubla. L-am vizitat in urma cu doua zile si, intamplator, am gasit-o acolo si pe sora lui, Elena, care vine, din cand in cand, de la Constanta, sa-l mai intrebe de sanatate si sa-i gateasca o mancare cumsecade. "El nu prea le are cu gatitul si cu spalatul rufelor, stiti cum sunt barbatii. Plus ca a cam inceput sa aiba probleme de sanatate, il lasa picioarele si rinichii. Vin de cate ori pot, sa mai stau cu el, doua-trei saptamani, ca mi-e mila, ca sora, sa-l stiu singur in pustietatea asta", ne-a spus Elena. Are 66 de ani si, spre deosebire de Constantin, care nu s-a casatorit niciodata, ea a fost maritata si are trei copii, doua fete si un baiat. Sotul sau a murit, acum cativa ani si a lasat-o vaduva.
Cind i-am vizitat noi, cei doi frati se pregateau sa se aseze la masa, in odaia lor saracacioasa, cu peretii varuiti in albastru si innegriti de fumul sobei cu plita folosite la gatit. Bucurosi de oaspetii care i-au mai scos din monotonia zilei, ei ne-au povestit, cu vocea rascolita de amintiri, filmul deportarii familiei si existenta satului Rubla, in anii duri ai comunismului.
Calvarul deportarii
Elena avea deja sase ani cand parintii sai au fost fortati sa se mute in Baragan, iar in memoria sa a ramas intiparita o imagine pe care stie ca n-o sa o uite niciodata. "Imi aduc aminte ca am luat o icoana de pe perete, m-am asezat in fata carutei si am inceput sa plang si sa ma rog. Gestul meu nu a impresionat deloc comisia care stabilea deportatii. Dimpotriva, ar fi putut sa le provoace mari probleme parintilor, dar comisia a trecut cu vederea peste faptul ca in familia noastra copiii sunt invatati sa se roage la icoane", ne-a povestit Elena. Scena s-a intamplat in satul Perea, din judetul Timis, locul unde ajunsese familia Ciolac dupa ce se refugiase din Basarabia. Parintii celor doi au fugit din calea Armatei Rosii, in 1944, cand trupele germane si romanesti bateau in retragere. Erau oameni instariti si stiau ca din cauza averii ar putea fi deportati in Siberia. Pentru a scapa, au luat-o pe Elena, singurul copil pe care il aveau atunci, si-au pus cateva lucruri intr-o caruta trasa de patru cai si au pornit pe calea pribegiei, spre Romania. Ii insotea sora mamei si sotul acesteia. Pe drum, tatal Elenei a fost la un pas de a fi impuscat de un soldat rus. Acela pusese ochii pe unul dintre armasarii de rasa de la caruta si a incercat sa-l schimbe cu un cal rebegit, deselat pe front. Barbatul s-a impotrivit, iar armasarul s-a smucit si l-a trantit la pamint pe rusul furios, care a dus mina la cingatoare sa scoata pistolul. S-a intamplat, insa, o minune: soldatul s-a calmat si si-a vazut de drum.
Ajunsi la Bucuresti, refugiatii basarabeni s-au stabilit acolo pentru cateva luni. Tatal si unchiul Elenei s-au angajat la CFR, insa doar pentru scurt timp, fiindca deja tara intrase sub ocupatie sovietica, iar rusii ii vinau pe cei care fugisera de comunism din Basarabia. Ca sa scape, familia si-a luat lucrurile si s-a indreptat spre Banat, stabilindu-se in localitatea Perea. Acolo au fost bine primiti de autoritati si li s-a dat chiar si pamint, deoarece colectivizarea nu incepuse inca. Sase ani au stat cele doua familii in Banat. Intre timp a venit pe lume si Constantin, iar vremea pribegiei parea a fi trecut. Din pacate, aparentele inselau: in 1951 a inceput urgia, iar toti cei considerati a fi o amenintare la adresa regimului comunism fie erau aruncati in inchisore fie erau deportati in locuri izolate, unde li se impunea domiciliu obligatoriu. Familia lui Constantin si Elena, precum si matusa si unchiul lor au ajuns pe lista deportatilor. Li s-a cerut sa isi ia lucruri doar cit sa le incapa in cite o caruta si au fost urcati intr-un tren cu vagoane concepute pentru transportul vitelor. Ajunsi la Dudesti, in judetul Braila, au fost pusi sa aleaga intre doua locatii: Rubla sau Schei, in Insula Mare. "Tata a vazut citeva cunostinte pe lista de la Rubla si a ales sa mergem acolo. Ne-au incarcat in camioane, intai femeile si apoi barbatii, si ne-au dus intr-un cimp, unde urma sa se aseze satul. Locurile pentru case erau marcate cu tarusi si au fost repartizate pe etnii: s-au facut strazi pentru nemti, pentru bulgari, pentru turci, sarbi si romani. Fiecare familie a primit paie pentru chirpici, usi si ferestre si a trebuit sa se apuce de treaba. In functie de numarul de copii, familiile trebuia sa contribuie cu chirpici si pentru dispensarul, scoala si sfatul popular care urmau sa se construiasca in sat", isi aminteste Elena. Pana sa isi ridice casa, parintii acesteia si-au amenajat un bordei in groapa din care scosesera pamantul pentru chirpici. Intr-o zi, locuinta improvizata a fost inundata de o ploaie torentiala, iar familia a fost nevoita sa isi petreaca noptile, saptamani intregi, adapostindu-se sub caruta.
Deportarea s-a facut vara, in iulie, iar pana iarna cele doua familii au reusit sa ridice o singura casa, in care au locuit impreuna, pana la primavara, cand s-au apucat si cea de-a doua. "Unchiul si matusa au stat la noi in prima iarna, apoi si-au facut si ei casa. Eu eram mica, aveam doar opt ani si nu imi mai amintesc mare lucru. Stiu doar ca imi era foarte foame si, odata, cand am ramas singura acasa cu Constantin i-am baut toata ratia de lapte praf la care aveau dreptul familiile cu copii mici. Lui i-am fiert niste griu ca sa-i dau sa manince si cred ca nu l-am fiert bine, fiindca dupa ce l-a mincat a inceput sa se invineteasca la fata si sa se umfle. Norocul lui a fost ca a venit matusa acasa si cand l-a vazut s-a speriat, l-a luat in brate si a alergat cu el spre dispensar. Din zdruncinarea aia, a vomat si si-a revenit. De ce va povestesc chestia asta? Imi amintesc - si asta este al doilea lucru pe care n-am sa-l uit niciodata - ca atunci, in mintea mea de copil infometat, ma gindeam ca daca moare el, imi ramine mie tot laptele praf, pentru totdeauna. Va dati seama in ce hal te poate dezumaniza foamea?! Mai tirziu, cand am realizat ce nenorocire putea sa se intample, m-am apropiat si mai mult de fratele meu, iar relatia noastra frate-sora s-a sudat pentru toata viata", ne-a spus Elena.
Omul sfinteste locul
Cei doi frati isi amintesc ca dupa socul de la inceput, cind circa 300 de familii s-au vazut luate de acasa si aruncate intr-un cimp pustiu, viata a inceput sa capete un curs oarecum firesc in satul Rubla. Majoritatea deportatilor erau de etnie germana, iar cultura si civilizatia lor au facut minuni. Nemtii si-au facut case mai mari decit ceilalti, iar gradinile lor erau o minunatie, cu straturi de legume despartite de rinduri de flori. In curand, tot satul le copia stilul de viata, iar corectitudinea si cinstea devenisera legi nescrise. Nu era nevoie de garduri care sa delimiteze proprietatile, iar corvoadele din cimp se faceau in comun, fiecare membru al comunitatii fiind ajutat de ceilalti sa isi faca norma pana la capat. "Chiar daca eram izolati si nu aveam voie sa parasim satul, mai veneau pe la noi tarani din satele invecinate. Acestia nu mai vazusera biciclete in viata lor, pana la cele pe care le adusesera nemtii aici si se cruceau cand vedeau patefoanele aduse tot de nemti. Isi faceau cruce, ziceau ca e lucru necurat in cutia aia pe care se invarte un disc si scoate sunete. Nemtii au adus, literalmente, civilizatia in zona asta. Tot ei faceau, in fiecare duminica, petreceri campenesti. Cantau la acordeon si la alte instrumente si toata lumea iesea la dans intr-o poiana din padure. Lucrurile astea ne faceau sa mai uitam de greutatile si lipsurile cu care ne confruntam. Nu se poate spune ca exista un regim de detentie propriu-zis. In sat erau doar patru militieni, iar simbata trebuia sa se prezinte toata lumea la sectie, la raport. In plus, noaptea, treceau si verificau casele la intamplare, uitandu-se cu lanterna pe un ochi de geam, pe care nu aveam voie sa-l acoperim cu perdele. Nimeni nu a incercat sa fuga, fiindca se stia ca nu are nici o sansa sa scape, iar tentativa de evadare le-ar fi aruncat toata familia dupa gratii", ne-au povestit Constantin si Elena.
Corneliu Coposu nu avea sa uite niciodata cei doi ani petrecuti la Rubla
Cam la cinci ani dupa infiintarea satului, restrictiile s-au ridicat si deportatilor li s-a adus la cunostinta ca sint liberi sa plece, daca vor, fara a putea lua, insa, nimic, din locuintele ridicate in Rubla. Primii care au profitat au fost germanii. S-a zvonit ca acestia si-ar fi platit dreptul de a pleca la rudele din Germania, dar cert este ca, in nici un an, toti nemtii din sat au plecat, lasind in urma casele ridicate aici si toate bunurile dinauntru. Unii si-au vindut mobila inainte de a parasi satul. Familia Ciolac a cumparat de la un neamt un dulap, o noptiera si o oglinda de cristal vechi, de peste o suta de ani, care inca se mai afla in casa lor, intr-o stare remarcabil de buna. In locul germanilor, au fost adusi detinuti de drept comun, iar linistea si pacea de pana atunci a inceput sa se destrame in Rubla. In scurt timp, infractorii au distrus mandrele case nemtesti, lasandu-le fara usi si ferestre si cu acoperisurile sparte. Privind in urma, Elena crede ca actiunea a fost deliberata. "Au adus acesti criminali ca sa strice casele, iar dupa ei au inceput sa vina detinutii politici. Au ajuns aici Corneliu Coposu, Alimanisteanu, Penescu, Muresanu. Toti acestia si multi altii fusesera ministri, inalti functionari de stat, intelectuali, preoti, calugari. Cind au venit, dupa ce statusera ani de zile in inchisoare, erau ca niste cadavre ambulante, numai piele si os, si, in bataie de joc, i-au bagat in fostele case ale nemtilor, distruse intre timp de detinutii de drept comun. Incet, incet, le-au reparat si s-au pus si ei pe picioare. Tin minte ca aveau dreptul sa primeasca scrisori si colete, chiar s-a infiintat un oficiu postal in sat, iar familiile le trimiteau de mincare, ajutindu-i sa-si revina dupa ororile indurate in inchisori", ne-a povestit Elena.
In anii '70, s-au ridicat restrictiile si pentru detinutii politici, iar localitatea Rubla a inceput sa se destrame. Dupa 1989, mai ramasesera in sat doar citeva familii. Chiar si asa, in memoria celor doi ani petrecuti aici, Corneliu Coposu a insistat pe langa autoritatile vremii ca satul sa fie racordat la electricitate. Insistentele sale si-au gasit raspuns, iar reteaua electrica a ajuns la cele cateva case ramase in Rubla, la inceputul anilor '90. Acum, doar locuinta lui Constantin Ciolac mai beneficiaza de binecuvantarea seniorului Coposu. Pe un stalp de langa casa acestuia a fost pus, acum cativa ani, si un bec pentru iluminatul public. Intre timp, becul s-a furat, iar pustiul din jurul lui Constantin se scufunda noaptea in intuneric, invelindu-se intr-un val negru care, intr-un final, va inghiti definitiv istoria nefericita a acestui loc.
CASETA
Necazurile izolarii
* Constantin Ciolac s-a plans la Asociatia Fostilor Detinuti Politici Braila ca nu isi poate face acte pe 4 hectare de teren
Rodica PERIANU
Chiar daca reporterului nostru nu i-a marturisit toate necazurile sale, Constantin Ciolac i s-a plans de lipsurile vietii duse intr-un loc atat de pustiu, presedintelui Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Braila, Dumitru Leahu. Izolat in mijlocul Baraganului, omul traieste aproape ca pe vremea de inceput a deportarii la Rubla. A reusit sa-si incropeasca o gospodarie, are un cal si caruta, dar locuieste ca un pustnic in casa din chirpici facuta de parinti. Singura imbunatatire adusa este la acoperis, unde stuful si paiele au fost inlocuite cu tabla. Nici o urma de civilizatie, cu exceptia curentului electric. Pe factura de energie, compania de utilitati a trecut ca adresa comuna Valea Calmatui, colonia Dropia, pentru a identifica zona in care locuieste Constantin Ciolac. Nici postasul nu vine in aceasta pustietate, asa ca trebuie sa se duca el la Insuratei, oras aflat la 20 de km de Rubla. "Nu ma recunoaste nimeni, mi-a intrat in obisnuinta sa zic Rubla si nimeni nu ma regaseste in nici o evidenta", spune Constantin. Fostul deportat, in virsta de 59 de ani, traieste din indemnizatia pe care o primeste de la stat, cu titlu reparatoriu. Acest drept a fost, practic, dublat in urma cu cateva luni, astfel ca acum a ajuns la valoarea de 800 de lei. Insa marea problema a lui Constantin Ciolac nu este singuratatea, ci lupta pe care o da cu autoritatile locale. Dupa ce ani de zile a asteptat sa-i fie atribuita o palma de pamant pe care sa-l lucreze pentru a putea trai, fostul deportat s-a vazut "improprietarit" cu 4 hectare de teren ce nu-i sunt de nici un folos. O data, pentru ca se afla la vreo 10 kilometri de casa si a doua oara, pentru ca nu are inca un act de proprietate, din cauza neclaritatilor funciare. "Dincolo de faptul ca traieste ca un Robinson Crusoe, marele lui of este lupta cu autoritatile. Are necazuri cu pamantul, nu i-au dat act de proprietate, pentru ca este neclara locatia, sunt probleme la cadastru, cu vecinatatile. El a ramas acolo, nu a vrut sa se desprinda, dar sta intr-o zona care, practic, nu mai exista pe harta", ne-a spus Dumitru Leahu.
http://www.obiectivbr.ro/index.php?pagina=single&id=0000024950&domeniu=Prima%20Pagina
Din Rubla, satul de deportati politic infiintat de comunisti la inceputul anilor '50, n-a mai ramas decit o singura casa, locuita de un singur om. Se numeste Constantin Ciolac, are 60 de ani si provine dintr-o familie de refugiati basarabeni. Pana acum cateva luni, mai avea o vecina, pe Maria Florea, bulgaroaica din Cadrilater de origine, dar pe aceasta a ajuns-o batrinetea si s-a mutat la Dumnezeu, lasind in urma o casuta alba, ratacita stingher pe un camp aproape pustiu. In curand, timpul va trece peste ea si o va face una cu pamintul, asa cum s-a intimplat cu toate casele deportatilor care au parasit rand pe rand satul, fie intorcindu-se la locurile de bastina sau cautindu-si norocul pe alte meleaguri, fie trecind la cele vesnice. Doar caminul lui Constantin a mai ramas sa se lupte cu pustietatea Baraganului si o va face cat omul care il locuieste va continua sa isi duca viata si singuratatea mai departe. Dupa aceea, se va alege praful pentru totdeauna de acel accident al istoriei, experiment comunist pe fiinte umane, care s-a numit Rubla.
Constantin Ciolac s-a nascut in octombrie 1949, cu cateva luni inainte ca familia lui sa fie deportata in Braganul brailean, asa ca si-a petrecut anii copilariei ca intr-o inchisoare fara ziduri si gratii. Cativa ani, toti cei adusi in acel loc nu au avut voie sa plece de acasa decit la muncile cimpului. Cine lipsea de la apelul de seara era considerat evadat si risca ani grei de puscarie. Nimeni nu a incercat sa fuga, fiindca frica de regimul comunist era prea puternica. Dupa un timp, restrictiile s-au ridicat, iar deportatii au fost liberi sa plece unde vor. Familia lui Constantin a ramas in satul unde deja isi facuse un rost.
Constantin si Elena, sora lui mai mare, au mers la scoala si la liceu apoi si-au cautat un rost in viata la Constanta, pe malul marii. Elenei i-ar fi placut mult sa fie invatatoare, dar fiindca se nascuse in '43, inainte de venirea comunistilor la putere, iar parintii sai fusesera deportati, s-a considerat ca are origini nesanatoase si nu i s-a dat voie sa lucreze in educatie. A putut, in schimb, sa urmeze o scoala sanitara si a ajuns asistenta. Pe Constantin l-au lasat sa mearga la Liceul Pedagogic din Galati, deoarece se nascuse in timpul comunismului, deci era mai "curat" ideologic. Baiatul nu avea, insa, vocatie de pedagog si nu a profesat nici o zi in aceasta meserie. El s-a dus dupa sora lui, la Constanta, si s-a angajat in port, in speranta ca va reusi sa prinda un loc pe un vapor si sa plece din tara. "Daca apucam sa ies pe mare, scapam de Romania. Nu aveam de gind sa ma mai intorc si am discutat chestia asta cu un amic. Acela m-a parat si mi-am luat adio de la atestatul de marinar. Am ramas in port, ca operator de dana, pina in 1993, cind s-a imbolnavit mama si a trebuit sa ma intorc acasa, in Rubla. De atunci, n-am mai plecat de acasa. Inca mai functiona IAS Insuratei si m-am angajat ca brigadier. Pe urma, cind s-a terminat si cu IAS-ul, am ramas cu gradina si via de langa casa. N-am timp sa ma plictisesc, mai ales vara, cind e de munca toata ziua. Iarna e mai greu, ca nu prea am ce face. Ma mai iau cu televizorul, cu un rebus, ceva, si mai trece timpul", ne-a spus Constantin. Casa lui se afla la vreo trei kilometri de drumul national care leaga Braila de Slobozia. Pana la sosea se ajunge pe un drumeag de pamint care devine impracticabil dupa fiecare ploaie. Cind se strica drumul, Constantin e izolat de lume, iar singuratatea poate fi periculoasa. Intr-o noapte, l-au calcat hotii si i-au furat vaca din grajd. Acum citiva ani, cind tatal sau inca mai traia si era tintuit la pat, iar Constantin era plecat la munca, cativa derbedei au intrat peste batrin in casa si au cotrobait dupa bani. N-au luat decit niste tigai goale, fiindca n-au gasit altceva de valoare. "Lumea s-a stricat de tot, s-a inrait, nu mai sunt oamenii de altadata. Acum e la cinste hotia nu munca", ne-a spus cu obida ultimul deportat de la Rubla. L-am vizitat in urma cu doua zile si, intamplator, am gasit-o acolo si pe sora lui, Elena, care vine, din cand in cand, de la Constanta, sa-l mai intrebe de sanatate si sa-i gateasca o mancare cumsecade. "El nu prea le are cu gatitul si cu spalatul rufelor, stiti cum sunt barbatii. Plus ca a cam inceput sa aiba probleme de sanatate, il lasa picioarele si rinichii. Vin de cate ori pot, sa mai stau cu el, doua-trei saptamani, ca mi-e mila, ca sora, sa-l stiu singur in pustietatea asta", ne-a spus Elena. Are 66 de ani si, spre deosebire de Constantin, care nu s-a casatorit niciodata, ea a fost maritata si are trei copii, doua fete si un baiat. Sotul sau a murit, acum cativa ani si a lasat-o vaduva.
Cind i-am vizitat noi, cei doi frati se pregateau sa se aseze la masa, in odaia lor saracacioasa, cu peretii varuiti in albastru si innegriti de fumul sobei cu plita folosite la gatit. Bucurosi de oaspetii care i-au mai scos din monotonia zilei, ei ne-au povestit, cu vocea rascolita de amintiri, filmul deportarii familiei si existenta satului Rubla, in anii duri ai comunismului.
Calvarul deportarii
Elena avea deja sase ani cand parintii sai au fost fortati sa se mute in Baragan, iar in memoria sa a ramas intiparita o imagine pe care stie ca n-o sa o uite niciodata. "Imi aduc aminte ca am luat o icoana de pe perete, m-am asezat in fata carutei si am inceput sa plang si sa ma rog. Gestul meu nu a impresionat deloc comisia care stabilea deportatii. Dimpotriva, ar fi putut sa le provoace mari probleme parintilor, dar comisia a trecut cu vederea peste faptul ca in familia noastra copiii sunt invatati sa se roage la icoane", ne-a povestit Elena. Scena s-a intamplat in satul Perea, din judetul Timis, locul unde ajunsese familia Ciolac dupa ce se refugiase din Basarabia. Parintii celor doi au fugit din calea Armatei Rosii, in 1944, cand trupele germane si romanesti bateau in retragere. Erau oameni instariti si stiau ca din cauza averii ar putea fi deportati in Siberia. Pentru a scapa, au luat-o pe Elena, singurul copil pe care il aveau atunci, si-au pus cateva lucruri intr-o caruta trasa de patru cai si au pornit pe calea pribegiei, spre Romania. Ii insotea sora mamei si sotul acesteia. Pe drum, tatal Elenei a fost la un pas de a fi impuscat de un soldat rus. Acela pusese ochii pe unul dintre armasarii de rasa de la caruta si a incercat sa-l schimbe cu un cal rebegit, deselat pe front. Barbatul s-a impotrivit, iar armasarul s-a smucit si l-a trantit la pamint pe rusul furios, care a dus mina la cingatoare sa scoata pistolul. S-a intamplat, insa, o minune: soldatul s-a calmat si si-a vazut de drum.
Ajunsi la Bucuresti, refugiatii basarabeni s-au stabilit acolo pentru cateva luni. Tatal si unchiul Elenei s-au angajat la CFR, insa doar pentru scurt timp, fiindca deja tara intrase sub ocupatie sovietica, iar rusii ii vinau pe cei care fugisera de comunism din Basarabia. Ca sa scape, familia si-a luat lucrurile si s-a indreptat spre Banat, stabilindu-se in localitatea Perea. Acolo au fost bine primiti de autoritati si li s-a dat chiar si pamint, deoarece colectivizarea nu incepuse inca. Sase ani au stat cele doua familii in Banat. Intre timp a venit pe lume si Constantin, iar vremea pribegiei parea a fi trecut. Din pacate, aparentele inselau: in 1951 a inceput urgia, iar toti cei considerati a fi o amenintare la adresa regimului comunism fie erau aruncati in inchisore fie erau deportati in locuri izolate, unde li se impunea domiciliu obligatoriu. Familia lui Constantin si Elena, precum si matusa si unchiul lor au ajuns pe lista deportatilor. Li s-a cerut sa isi ia lucruri doar cit sa le incapa in cite o caruta si au fost urcati intr-un tren cu vagoane concepute pentru transportul vitelor. Ajunsi la Dudesti, in judetul Braila, au fost pusi sa aleaga intre doua locatii: Rubla sau Schei, in Insula Mare. "Tata a vazut citeva cunostinte pe lista de la Rubla si a ales sa mergem acolo. Ne-au incarcat in camioane, intai femeile si apoi barbatii, si ne-au dus intr-un cimp, unde urma sa se aseze satul. Locurile pentru case erau marcate cu tarusi si au fost repartizate pe etnii: s-au facut strazi pentru nemti, pentru bulgari, pentru turci, sarbi si romani. Fiecare familie a primit paie pentru chirpici, usi si ferestre si a trebuit sa se apuce de treaba. In functie de numarul de copii, familiile trebuia sa contribuie cu chirpici si pentru dispensarul, scoala si sfatul popular care urmau sa se construiasca in sat", isi aminteste Elena. Pana sa isi ridice casa, parintii acesteia si-au amenajat un bordei in groapa din care scosesera pamantul pentru chirpici. Intr-o zi, locuinta improvizata a fost inundata de o ploaie torentiala, iar familia a fost nevoita sa isi petreaca noptile, saptamani intregi, adapostindu-se sub caruta.
Deportarea s-a facut vara, in iulie, iar pana iarna cele doua familii au reusit sa ridice o singura casa, in care au locuit impreuna, pana la primavara, cand s-au apucat si cea de-a doua. "Unchiul si matusa au stat la noi in prima iarna, apoi si-au facut si ei casa. Eu eram mica, aveam doar opt ani si nu imi mai amintesc mare lucru. Stiu doar ca imi era foarte foame si, odata, cand am ramas singura acasa cu Constantin i-am baut toata ratia de lapte praf la care aveau dreptul familiile cu copii mici. Lui i-am fiert niste griu ca sa-i dau sa manince si cred ca nu l-am fiert bine, fiindca dupa ce l-a mincat a inceput sa se invineteasca la fata si sa se umfle. Norocul lui a fost ca a venit matusa acasa si cand l-a vazut s-a speriat, l-a luat in brate si a alergat cu el spre dispensar. Din zdruncinarea aia, a vomat si si-a revenit. De ce va povestesc chestia asta? Imi amintesc - si asta este al doilea lucru pe care n-am sa-l uit niciodata - ca atunci, in mintea mea de copil infometat, ma gindeam ca daca moare el, imi ramine mie tot laptele praf, pentru totdeauna. Va dati seama in ce hal te poate dezumaniza foamea?! Mai tirziu, cand am realizat ce nenorocire putea sa se intample, m-am apropiat si mai mult de fratele meu, iar relatia noastra frate-sora s-a sudat pentru toata viata", ne-a spus Elena.
Omul sfinteste locul
Cei doi frati isi amintesc ca dupa socul de la inceput, cind circa 300 de familii s-au vazut luate de acasa si aruncate intr-un cimp pustiu, viata a inceput sa capete un curs oarecum firesc in satul Rubla. Majoritatea deportatilor erau de etnie germana, iar cultura si civilizatia lor au facut minuni. Nemtii si-au facut case mai mari decit ceilalti, iar gradinile lor erau o minunatie, cu straturi de legume despartite de rinduri de flori. In curand, tot satul le copia stilul de viata, iar corectitudinea si cinstea devenisera legi nescrise. Nu era nevoie de garduri care sa delimiteze proprietatile, iar corvoadele din cimp se faceau in comun, fiecare membru al comunitatii fiind ajutat de ceilalti sa isi faca norma pana la capat. "Chiar daca eram izolati si nu aveam voie sa parasim satul, mai veneau pe la noi tarani din satele invecinate. Acestia nu mai vazusera biciclete in viata lor, pana la cele pe care le adusesera nemtii aici si se cruceau cand vedeau patefoanele aduse tot de nemti. Isi faceau cruce, ziceau ca e lucru necurat in cutia aia pe care se invarte un disc si scoate sunete. Nemtii au adus, literalmente, civilizatia in zona asta. Tot ei faceau, in fiecare duminica, petreceri campenesti. Cantau la acordeon si la alte instrumente si toata lumea iesea la dans intr-o poiana din padure. Lucrurile astea ne faceau sa mai uitam de greutatile si lipsurile cu care ne confruntam. Nu se poate spune ca exista un regim de detentie propriu-zis. In sat erau doar patru militieni, iar simbata trebuia sa se prezinte toata lumea la sectie, la raport. In plus, noaptea, treceau si verificau casele la intamplare, uitandu-se cu lanterna pe un ochi de geam, pe care nu aveam voie sa-l acoperim cu perdele. Nimeni nu a incercat sa fuga, fiindca se stia ca nu are nici o sansa sa scape, iar tentativa de evadare le-ar fi aruncat toata familia dupa gratii", ne-au povestit Constantin si Elena.
Corneliu Coposu nu avea sa uite niciodata cei doi ani petrecuti la Rubla
Cam la cinci ani dupa infiintarea satului, restrictiile s-au ridicat si deportatilor li s-a adus la cunostinta ca sint liberi sa plece, daca vor, fara a putea lua, insa, nimic, din locuintele ridicate in Rubla. Primii care au profitat au fost germanii. S-a zvonit ca acestia si-ar fi platit dreptul de a pleca la rudele din Germania, dar cert este ca, in nici un an, toti nemtii din sat au plecat, lasind in urma casele ridicate aici si toate bunurile dinauntru. Unii si-au vindut mobila inainte de a parasi satul. Familia Ciolac a cumparat de la un neamt un dulap, o noptiera si o oglinda de cristal vechi, de peste o suta de ani, care inca se mai afla in casa lor, intr-o stare remarcabil de buna. In locul germanilor, au fost adusi detinuti de drept comun, iar linistea si pacea de pana atunci a inceput sa se destrame in Rubla. In scurt timp, infractorii au distrus mandrele case nemtesti, lasandu-le fara usi si ferestre si cu acoperisurile sparte. Privind in urma, Elena crede ca actiunea a fost deliberata. "Au adus acesti criminali ca sa strice casele, iar dupa ei au inceput sa vina detinutii politici. Au ajuns aici Corneliu Coposu, Alimanisteanu, Penescu, Muresanu. Toti acestia si multi altii fusesera ministri, inalti functionari de stat, intelectuali, preoti, calugari. Cind au venit, dupa ce statusera ani de zile in inchisoare, erau ca niste cadavre ambulante, numai piele si os, si, in bataie de joc, i-au bagat in fostele case ale nemtilor, distruse intre timp de detinutii de drept comun. Incet, incet, le-au reparat si s-au pus si ei pe picioare. Tin minte ca aveau dreptul sa primeasca scrisori si colete, chiar s-a infiintat un oficiu postal in sat, iar familiile le trimiteau de mincare, ajutindu-i sa-si revina dupa ororile indurate in inchisori", ne-a povestit Elena.
In anii '70, s-au ridicat restrictiile si pentru detinutii politici, iar localitatea Rubla a inceput sa se destrame. Dupa 1989, mai ramasesera in sat doar citeva familii. Chiar si asa, in memoria celor doi ani petrecuti aici, Corneliu Coposu a insistat pe langa autoritatile vremii ca satul sa fie racordat la electricitate. Insistentele sale si-au gasit raspuns, iar reteaua electrica a ajuns la cele cateva case ramase in Rubla, la inceputul anilor '90. Acum, doar locuinta lui Constantin Ciolac mai beneficiaza de binecuvantarea seniorului Coposu. Pe un stalp de langa casa acestuia a fost pus, acum cativa ani, si un bec pentru iluminatul public. Intre timp, becul s-a furat, iar pustiul din jurul lui Constantin se scufunda noaptea in intuneric, invelindu-se intr-un val negru care, intr-un final, va inghiti definitiv istoria nefericita a acestui loc.
CASETA
Necazurile izolarii
* Constantin Ciolac s-a plans la Asociatia Fostilor Detinuti Politici Braila ca nu isi poate face acte pe 4 hectare de teren
Rodica PERIANU
Chiar daca reporterului nostru nu i-a marturisit toate necazurile sale, Constantin Ciolac i s-a plans de lipsurile vietii duse intr-un loc atat de pustiu, presedintelui Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Braila, Dumitru Leahu. Izolat in mijlocul Baraganului, omul traieste aproape ca pe vremea de inceput a deportarii la Rubla. A reusit sa-si incropeasca o gospodarie, are un cal si caruta, dar locuieste ca un pustnic in casa din chirpici facuta de parinti. Singura imbunatatire adusa este la acoperis, unde stuful si paiele au fost inlocuite cu tabla. Nici o urma de civilizatie, cu exceptia curentului electric. Pe factura de energie, compania de utilitati a trecut ca adresa comuna Valea Calmatui, colonia Dropia, pentru a identifica zona in care locuieste Constantin Ciolac. Nici postasul nu vine in aceasta pustietate, asa ca trebuie sa se duca el la Insuratei, oras aflat la 20 de km de Rubla. "Nu ma recunoaste nimeni, mi-a intrat in obisnuinta sa zic Rubla si nimeni nu ma regaseste in nici o evidenta", spune Constantin. Fostul deportat, in virsta de 59 de ani, traieste din indemnizatia pe care o primeste de la stat, cu titlu reparatoriu. Acest drept a fost, practic, dublat in urma cu cateva luni, astfel ca acum a ajuns la valoarea de 800 de lei. Insa marea problema a lui Constantin Ciolac nu este singuratatea, ci lupta pe care o da cu autoritatile locale. Dupa ce ani de zile a asteptat sa-i fie atribuita o palma de pamant pe care sa-l lucreze pentru a putea trai, fostul deportat s-a vazut "improprietarit" cu 4 hectare de teren ce nu-i sunt de nici un folos. O data, pentru ca se afla la vreo 10 kilometri de casa si a doua oara, pentru ca nu are inca un act de proprietate, din cauza neclaritatilor funciare. "Dincolo de faptul ca traieste ca un Robinson Crusoe, marele lui of este lupta cu autoritatile. Are necazuri cu pamantul, nu i-au dat act de proprietate, pentru ca este neclara locatia, sunt probleme la cadastru, cu vecinatatile. El a ramas acolo, nu a vrut sa se desprinda, dar sta intr-o zona care, practic, nu mai exista pe harta", ne-a spus Dumitru Leahu.
Monday, November 17, 2008
Se duc banii si dusmanii?
de Dragos Popa Jeopardy
Luni, 17 noiembrie 2008, 15:33
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-5147617-duc-banii-dusmanii.htm
In primul meu articol pe Hotnews, de-acum vreo luna in urma, scriam cum criza globala ar putea fi “importata” in Romania, vorbeam despre anumite defecte ale modelelor de afaceri din companiile romanesti precum si despre posibilul inceput al unei restructurari dureroase in economie.Astazi, la putin mai mult de-o luna de la acel articol, restructurarea a si inceput…de la diminuari de capacitate de productie, la opriri temporare de uzine si disponibilizari cu Dacia, Mittal, Mechel, TMK, Alro, Cuprom, Otelinox fiind doar cateva nume despre care se vorbeste in presa. Pe langa acestia insa, sunt afectati furnizorii lor, furnizorii acestora, si-asa mai departe de-a lungul lantului economic…acest soc propagandu-se in toate nodurile sistemului interconectat, de la companii la persoane fizice si-apoi inapoi la companii. Cifre de afaceri mai mici, profit mai mic, salarii mai mici = taxe mai mici -> bani mai putini la budget -> investitii mai putine (cifre de afaceri mai mici pentru companiile ce incaseaza de la stat…). Salarii mai mici -> bani mai putin pentru consum -> venituri mai mici pentru comercianti = din nou cifre de afaceri in scadere -> profit mai mic, taxe mai mici si din nou se reia ciclul… Cu riscul de a relua ce-am scris in acel post, repet ca a naviga cu bine prin astfel de conditii de afaceri dificile presupune sa ai o companie bine pusa la punct si reflexe corecte. Trebuie sa-ti negociezi bine contractele, sa-ti optimizezi fluxurile de aprovizionare, productie si vanzare, sa reduci costurile si lungimea acestor fluxuri, sa te asiguri ca angajatii tai dau randament si mai ales sa gestionezi bine trezoreria companiei. Intr-o perioada in care lichiditatea e atat de importanta, e musai sa stai cu ochii pe aprovizionare si stocuri (n-ai nevoie sa cumperi cu 6 luni in avans de doua ori mai multa marfa sau materie prima decat iti trebuie, mai ales cand preturile la materii prime scad), sa-ti bati la cap clientii sa plateasca la timp (sau chiar mai devreme contra uni mic discount) si sa negociezi plata furnizorilor la termene cat mai lungi. Chestii elementare veti spune, dar oare toate companiile le aplica ? Dincolo de aceste reflexe tactice si la fel de important ca si ele sta procesul de reflectie strategica asupra planului de investitii, parteneriate strategice si re-pozitionarea companiei, insa aici e o alta discutie lunga.
Toate aceste lucruri, daca sunt bine facute, pot face diferenta intre a trece cu bine vremea rea sau a te alatura celorlalte epave de pe fundul marii involburate. Caci sa nu ne amagim, naufragii vor fi in aceasta perioada, multe barci fiind pline de gauri si conduse de capitani mai putin priceputi…
Macar putem spera ca acele companii care vor iesi cu bine din criza vor dobandi o judecata economica corecta, reflexe imbunatatite, anagajati mai performanti si ca vor da un nou impuls de competitivitate Romaniei. Daca anumite mentalitati se vor schimba si la nivelul muncitorului de rand, iar faimoasele “merge si-asa” sau “timpul trece, leafa merge” vor fi inlocuite cu reflexe de responsabilitate, implicare si perfectionare la locul de munca, Romania si noi toti nu vom avea decat de castigat.
Probabil ca unii mai spera inca sa fim ocoliti de greul crizei bazandu-se pe aparenta inertie a consumului la romani, pe-acele supermarketuri si malluri care continua sa fie supraaglomerate. In conditiile in care UE si SUA sunt deja la regim de austeritate, cu magazine ce inregistreaza, in anumite cazuri, vanzari cu pana la 50% mai mici, tind sa cred ca aceasta inertie a consumului in Romania tine doar de-un decalaj in transferul crizei precum si de banii din economia gri care inca mai intra in circuitul oficial. M-as risca sa spun ca lunile ianuarie si februarie, pe langa scaderile sezoniere de consum, vor arata o situatie mult mai trista a economiei Romaniei si ca va trebui sa schimbam mentalitatea euforica a unei cresteri ce nu se mai opreste cu frugalitatea si cumpatarea ce se cuvin unor vremuri mai de restriste.
Si daca tot vorbim de economia gri, de criza si de schimbari de mentalitate, mai nutresc o speranta probabil utopica…aceea de a vedea perimandu-se modelul banilor facuti usor, pe combinatii si fraiereli, precum si a produselor secundare ce rezulta de-aici. Ati ghicit, e vorba de smecherul de duzina, de domn’ patron de firma, de miliardarul de carton , de stereotipul cu « banii si dusmanii », de combinatorii de terenuri, de jeepanele si manelele « in your face », de toate aceste anomalii ale unei societati cu dezvoltare accelerata si fara repere sanatoase, atat legale cat si morale. Nimic din toate acestea nu va disparea peste noapte iar noi nu vom deveni Germania sau Elvetia la acest capitol dar poate vom dobandi mai multa seriozitate si responsabilitate in ceea ce facem. Eu imi pastrez optimismul…
Citeste si comenteaza pe blogul Jeopardy.
Friday, October 24, 2008
Poate vedeti....poate cititi...
Merită citite şi următoarele texte:
Optiunea The New York Times: http://www.nytimes.com/2008/10/24/opinion/24fri1.html?_r=1&hp&oref=slogin
Radu Paraschivescu, La revedere... comentariilor din sport
Imagini mai mult sau mai putin inedite cu fostul dictator:
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=17273&art=41961&cHash=a438ba3d93
România reală: http://trezirea2007.wordpress.com/2007/12/01/romania-in-miniatura/
http://refugiatul.blogspot.com/2007/11/cum-mi-am-petrecut-alegerile.html
Un documentar (cu imagini unice si cu valoare istorica) despre Tibet
http://www.youtube.com/watch?v=0VRneGYpaXc
Un film (Super size me) ce te pune pe gânduri (când mănânci next time la fast-food): http://video.google.com/videoplay?docid=6652157005731554560
Optiunea The New York Times: http://www.nytimes.com/2008/10/24/opinion/24fri1.html?_r=1&hp&oref=slogin
Radu Paraschivescu, La revedere... comentariilor din sport
Imagini mai mult sau mai putin inedite cu fostul dictator:
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=17273&art=41961&cHash=a438ba3d93
România reală: http://trezirea2007.wordpress.com/2007/12/01/romania-in-miniatura/
http://refugiatul.blogspot.com/2007/11/cum-mi-am-petrecut-alegerile.html
Un documentar (cu imagini unice si cu valoare istorica) despre Tibet
http://www.youtube.com/watch?v=0VRneGYpaXc
Un film (Super size me) ce te pune pe gânduri (când mănânci next time la fast-food): http://video.google.com/videoplay?docid=6652157005731554560
Monday, October 20, 2008
Intri-starea invatamantului 2008
Întri-Starea învăţământului 2008
de Cristi Rogozanu
Cotidianul, 21 oct. 2008
http://www.cotidianul.ro/ntri_starea_invatamantului_2008-61651.html
Adomniţei pregătea un mare Raport al învăţământului pe 2008 care să-i confirme măreţele realizări. Ar fi fost o ultimă gafă. Raportul e o adunătură de date aruncate cu furca de prin studiile făcute în ultimii 10 ani. Sunt subliniate cu emfază unele îmbunătăţiri, dar trendul rămâne unul clar: vulnerabilizarea educaţiei prin pierderea unor puncte tari în pregătirea elevilor sau în gradul de calificare a cadrelor didactice. Nu o să concluzionez emfatic că „sistemul e la pământ“. Ideea e că nici nu ştim măcar cam unde suntem.
În 2001, rata acelora cu rezultate scăzute la citire/lectură (adică un calificativ de 1 pe o scară de la 1 la 5) era de 40%. În 2006, ponderea a crescut la 54%. Astea sunt cifrele, nu ne mai interesează ce interpretări le-ar fi dat liderii politici.
Scorurile medii în aceste studii au scăzut simţitor şi la matematică sau ştiinţe după aceeaşi evaluare OECD-PISA. Când trecem înspre mediul rural cifrele devin de-a dreptul catastrofice. Cum îndrepţi aceste neajunsuri clare? Nimeni de la minister nu pare a avea vreun plan.
Raportul are chipul prototipului de ministru român al Educaţiei: un amestec de Andronescu cu Adomniţei (unii ca Miclea nu au ce căuta în sistem pentru că sunt prea lucizi).
E o mostră de incoerenţă bine camuflată în abrevieri şi limbaj de lemn care amintesc de un alt domeniu de fier al „industriei“ educaţiei: pedagogia. Cei care au absolvit facultăţi producătoare de profesori ştiu că cele mai stupide materii erau cele numite „Pedagogie şi metodică“. Am văzut fenomenul în direct în calitate de virtual prof de română. Tocmai în domeniul „metodicii predării“, prostia atinge cote stupefiante. După un astfel de curs de pedagogie mi-am jurat că n-o să predau niciodată la liceu pentru că ar însemna să trec prin evaluări „metodice“ menite să te frăgezească bine înainte de intrarea în sistem.
Exact acel ton robotic l-am regăsit în Raport. Ne propunem să îmbunătăţim calitatea personalului didactic, ne propunem aia, ailaltă. Nimic concret, nici un target care să fie uşor de definit şi a cărui atingere să fie uşor de urmărit. Generalităţi. Date care-ţi ridică părul pe spinare şi o realitate şi mai crudă: am tot râs de slaba calitate a unor Hărdău şi Adomniţei, uitând că stă acolo, în minister, o întreagă echipă de ciumeţi care nu ridică niciodată capul, care nu protestează niciodată, stă şi înghite prostiile şi redactează „metodic“ compilaţii de studii. Când scopurile şi ţelurile unei guvernări vor fi concrete, abia atunci ne putem da seama dacă suntem în prag de Apocalipsă sau stăm mai bine. Deocamdată, nu prea ştim nici ce să ne propunem...
de Cristi Rogozanu
Cotidianul, 21 oct. 2008
http://www.cotidianul.ro/ntri_starea_invatamantului_2008-61651.html
Adomniţei pregătea un mare Raport al învăţământului pe 2008 care să-i confirme măreţele realizări. Ar fi fost o ultimă gafă. Raportul e o adunătură de date aruncate cu furca de prin studiile făcute în ultimii 10 ani. Sunt subliniate cu emfază unele îmbunătăţiri, dar trendul rămâne unul clar: vulnerabilizarea educaţiei prin pierderea unor puncte tari în pregătirea elevilor sau în gradul de calificare a cadrelor didactice. Nu o să concluzionez emfatic că „sistemul e la pământ“. Ideea e că nici nu ştim măcar cam unde suntem.
În 2001, rata acelora cu rezultate scăzute la citire/lectură (adică un calificativ de 1 pe o scară de la 1 la 5) era de 40%. În 2006, ponderea a crescut la 54%. Astea sunt cifrele, nu ne mai interesează ce interpretări le-ar fi dat liderii politici.
Scorurile medii în aceste studii au scăzut simţitor şi la matematică sau ştiinţe după aceeaşi evaluare OECD-PISA. Când trecem înspre mediul rural cifrele devin de-a dreptul catastrofice. Cum îndrepţi aceste neajunsuri clare? Nimeni de la minister nu pare a avea vreun plan.
Raportul are chipul prototipului de ministru român al Educaţiei: un amestec de Andronescu cu Adomniţei (unii ca Miclea nu au ce căuta în sistem pentru că sunt prea lucizi).
E o mostră de incoerenţă bine camuflată în abrevieri şi limbaj de lemn care amintesc de un alt domeniu de fier al „industriei“ educaţiei: pedagogia. Cei care au absolvit facultăţi producătoare de profesori ştiu că cele mai stupide materii erau cele numite „Pedagogie şi metodică“. Am văzut fenomenul în direct în calitate de virtual prof de română. Tocmai în domeniul „metodicii predării“, prostia atinge cote stupefiante. După un astfel de curs de pedagogie mi-am jurat că n-o să predau niciodată la liceu pentru că ar însemna să trec prin evaluări „metodice“ menite să te frăgezească bine înainte de intrarea în sistem.
Exact acel ton robotic l-am regăsit în Raport. Ne propunem să îmbunătăţim calitatea personalului didactic, ne propunem aia, ailaltă. Nimic concret, nici un target care să fie uşor de definit şi a cărui atingere să fie uşor de urmărit. Generalităţi. Date care-ţi ridică părul pe spinare şi o realitate şi mai crudă: am tot râs de slaba calitate a unor Hărdău şi Adomniţei, uitând că stă acolo, în minister, o întreagă echipă de ciumeţi care nu ridică niciodată capul, care nu protestează niciodată, stă şi înghite prostiile şi redactează „metodic“ compilaţii de studii. Când scopurile şi ţelurile unei guvernări vor fi concrete, abia atunci ne putem da seama dacă suntem în prag de Apocalipsă sau stăm mai bine. Deocamdată, nu prea ştim nici ce să ne propunem...
Monday, October 13, 2008
Doctorate bune? Nici o sansa!
LR: Dupa o pauza de citeva luni, am revenit. Texte, editoriale si stiri interesante vor fi din nou prezente pe acest site. De data aceasta mi-a atras atentia o stire ce ne arata inca o data cita nesimtire, prostie si dezinteres (fata de cei ce vor sa faca ceva) exista la cel mai inalt nivel, mai precis cel parlamentar. Dupa ce au distrus invatamintul printr-o serie de legi fara noima si pline de interes, parlamentarii (alaturi de guvernantii de toate culorile) vor sa puna capac doctoratului, ce este oricum deja la pamint. Dorinta unora de sus de a ne vedea in top 500 nu are, in acest stil, nici o sansa. Fara doctorate de calitate, facute in universitati ce prezinta macar o parte din conditiile necesare unei cercetari reale, nu avem nici o sansa.
Parlamentarii vor doctorate fara calitate
Tatiana Dabija
Romania Libera, 14 oct 2008
http://www.romanialibera.ro/a136509/parlamentarii-vor-doctorate-fara-calitate.html
Toate universitatile de stat si particulare acreditate vor putea sa organizeze, fara nici un control al calitatii, masterate si doctorate pe banda rulanta, daca presedintele Traian Basescu nu va retrimite in Parlament legea care permite "aceasta aberatie", avertizeaza fostul ministru al Educatiei Mircea Miclea. S-a ajuns in aceasta situatie din cauza parlamentarilor-profesori care iau salarii mari de la universitatile private, in schimbul sustinerii intereselor acestor institutii de invatamant.
Camera Deputatilor (cu unanimitate de voturi) a respins fara sa clipeasca Ordonanta de Guvern care impunea criteriul calitatii in organizarea cursurilor de masterat si doctorat. Senatul avea ieri pe ordinea de zi discutarea acestui subiect. Parlamentarii vor sa repuna astfel in vigoare Legea 2/2008, care prevede, printre altele, ca "universitatile acreditate, supuse periodic evaluarii institutionale, pot decide prin hotarare a senatului infiintarea, continutul si oportunitatea programelor de masterat, de doctorat si de studii postuniversitare, cuprinse in domeniile stiintifice ale universitatii". Dupa ce actul normativ a trecut ca fulgerul prin cele doua camere ale Parlamentului si a devenit lege, Ministerul Educatiei a cerut ca dreptul de a organiza masterate si doctorate sa revina doar acelor institutii evaluate de Agentia Romana de Asigurare a Calitatii Invatamantului Superior (ARACIS) si care primeau gradul de incredere ridicat.
Guvernul a emis o ordonanta de urgenta care sa impuna acest criteriu al calitatii, ca sa fie si Romania in randul tarilor Uniunii Europene, insa deputatii au invins Executivul saptamana trecuta, cand au votat in unanimitate respingerea acestei Ordonante de Guvern. Sanatatea invatamantului universitar autohton si credibilitatea diplomelor romanesti ar putea fi zdruncinate, spune Mirca Miclea. El subliniaza ca aceste prevederi periculoase pentru credibilitatea diplomelor romanesti au ajuns sa fie aprobate de Legislativ pentru ca "parlamentarii care sunt profesori la universitatile particulare sunt platiti cu bani grei pentru ore de curs pe care nu le tin, iar in schimbul acestei situatii ei trebuie sa sustina in Parlament interesele respectivelor institutii private de invatamant".
Senatorul Alexandru Athanasiu sustine ca Legea 2/2008 nu ridica mari probleme: "Daca ARACIS nu a terminat evaluarea facultatilor, asta nu inseamna ca universitatile nu pot organiza masterate si doctorate. Au primit acest drept prin acreditare". Mircea Miclea ne-a explicat insa ca "acreditarea de functionare nu este totuna cu acreditarea pentru programul de doctorat, iar prevederile Legii 2/2008 sunt aberante". Fostul ministru sustine ca singura speranta pentru normalizarea acestei situatii este ca Basescu sa retrimita legea in Parlament. In plus, solutia pentru restabilirea calitatii in invatamantul romanesc superior ar fi ca "toate universitatile sa fie reacreditate si cele care nu trec noile standarde sa nu aiba diplomele recunoscute de Ministerul Educatiei".
Parlamentarii vor doctorate fara calitate
Tatiana Dabija
Romania Libera, 14 oct 2008
http://www.romanialibera.ro/a136509/parlamentarii-vor-doctorate-fara-calitate.html
Toate universitatile de stat si particulare acreditate vor putea sa organizeze, fara nici un control al calitatii, masterate si doctorate pe banda rulanta, daca presedintele Traian Basescu nu va retrimite in Parlament legea care permite "aceasta aberatie", avertizeaza fostul ministru al Educatiei Mircea Miclea. S-a ajuns in aceasta situatie din cauza parlamentarilor-profesori care iau salarii mari de la universitatile private, in schimbul sustinerii intereselor acestor institutii de invatamant.
Camera Deputatilor (cu unanimitate de voturi) a respins fara sa clipeasca Ordonanta de Guvern care impunea criteriul calitatii in organizarea cursurilor de masterat si doctorat. Senatul avea ieri pe ordinea de zi discutarea acestui subiect. Parlamentarii vor sa repuna astfel in vigoare Legea 2/2008, care prevede, printre altele, ca "universitatile acreditate, supuse periodic evaluarii institutionale, pot decide prin hotarare a senatului infiintarea, continutul si oportunitatea programelor de masterat, de doctorat si de studii postuniversitare, cuprinse in domeniile stiintifice ale universitatii". Dupa ce actul normativ a trecut ca fulgerul prin cele doua camere ale Parlamentului si a devenit lege, Ministerul Educatiei a cerut ca dreptul de a organiza masterate si doctorate sa revina doar acelor institutii evaluate de Agentia Romana de Asigurare a Calitatii Invatamantului Superior (ARACIS) si care primeau gradul de incredere ridicat.
Guvernul a emis o ordonanta de urgenta care sa impuna acest criteriu al calitatii, ca sa fie si Romania in randul tarilor Uniunii Europene, insa deputatii au invins Executivul saptamana trecuta, cand au votat in unanimitate respingerea acestei Ordonante de Guvern. Sanatatea invatamantului universitar autohton si credibilitatea diplomelor romanesti ar putea fi zdruncinate, spune Mirca Miclea. El subliniaza ca aceste prevederi periculoase pentru credibilitatea diplomelor romanesti au ajuns sa fie aprobate de Legislativ pentru ca "parlamentarii care sunt profesori la universitatile particulare sunt platiti cu bani grei pentru ore de curs pe care nu le tin, iar in schimbul acestei situatii ei trebuie sa sustina in Parlament interesele respectivelor institutii private de invatamant".
Senatorul Alexandru Athanasiu sustine ca Legea 2/2008 nu ridica mari probleme: "Daca ARACIS nu a terminat evaluarea facultatilor, asta nu inseamna ca universitatile nu pot organiza masterate si doctorate. Au primit acest drept prin acreditare". Mircea Miclea ne-a explicat insa ca "acreditarea de functionare nu este totuna cu acreditarea pentru programul de doctorat, iar prevederile Legii 2/2008 sunt aberante". Fostul ministru sustine ca singura speranta pentru normalizarea acestei situatii este ca Basescu sa retrimita legea in Parlament. In plus, solutia pentru restabilirea calitatii in invatamantul romanesc superior ar fi ca "toate universitatile sa fie reacreditate si cele care nu trec noile standarde sa nu aiba diplomele recunoscute de Ministerul Educatiei".
Sunday, June 29, 2008
Fantana medievala la Iasi
Fantana medievala la Iasi
de Catalin Dumitrescu, Romania libera, Vineri, 20 Iunie 2008
http://www.romanialibera.ro/a127710/fantana-arteziana-a-lui-vasile-lupu-scoasa-la-iveala-de-un-santier-imobiliar.html
Echipa de arheologi care supervizeaza santierul complexului Palas din Iasi a descoperit mai multe vestigii inedite, printre care si o fantana arteziana realizata de mesterii domnitorului Vasile Lupu.
Cercetarile arheologilor se desfasoara langa strada Palat si sunt realizate intr-un sant cu o latime de 2 metri si o lungime de 20 de metri. In interior s-au descoperit mai multe pivnite ale unor foste locuinte, care continua pana spre scarile de la capatul strazii Sfantul Andrei. "A fost montat un zid mulat pentru sustinerea strazii Palat si asigurarea constructiilor care se vor face in interiorul perimetrului. Am descoperit locuinte ale orasenilor datand din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, unele functionand si in secolul al XX-lea, dotate cu pivnite din piatra si caramida frumos realizate. La baza pantei, in pamantul galben, s-au surprins cateva fundatii, probabil din secolul al XVII-lea, care au fost in buna parte distruse de constructiile amintite mai sus. La cercetarile de suprafata datele noastre vor fi intregite", a declarat Stela Cheptea, coordonatorul echipei de arheologi de la santierul Palas. Arhelogii au precizat ca majoritatea descoperirilor din ultima vreme au avut loc in sectorul C, cel cuprins intre strada Sf. Lazar si strada Sf. Constantin. "In acea zona, in timpul Evului Mediu si mai tarziu a existat un lac alimentat probabil din Bahlui, pentru ca nu am gasit izvoare in zona, lac ce a fost amenajat in secolul al XVII-lea de catre domnitorul Vasile Lupu. Acesta i-a intarit malurile cu piloti din lemn de stejar de 0,60-0,90 metri fiecare. Partea de nord a lacului, adica cea mai apropiata de Palat, a fost amenajata special cu aceiasi piloti, dar si cu impletituri din crengi si piloti de lemn, pusi fata in fata. Am reusit, de asemenea, sa surprindem o portiune de debarcader amenajat cu scanduri de lemn care se sprijineau pe aceste ingradituri de la marginea lacului. Dupa moda de la Constantinopol, Vasile Lupu si-a construit in apropiere un foisor situat pe o infrastructura din piatra, complex elaborat, cu podeaua de lemn perforata de un havuz, adica un fel de fantana arteziana care primea apa de la un izvor din deal prin conducte de olane", a detaliat Stela Cheptea.
Zona in care se lucreaza acum pentru proiectul Palas este una in care istoria Iasiului se descopera in fiecare moment. Cu mai bine de trei decenii in urma, cand se faceau amenajarile pentru strandul Municipal, in zona respectiva a fost descoperita o necropola crestina, lucru reiesit in urma faptului ca acolo s-au gasit cinci cruciulite. "Exista o diferenta fata de toate celelalte descoperiri, deoarece in fiecare mormant erau aranjati mai multi indivizi, mai exact intre doi si cinci. Mainile erau pe piept sau pe langa corp. Unii aveau mana dreapta pe partea stanga a corpului, in zona inimii, ceea ce denota o atentie deosebita in ceea ce priveste ingroparea mortilor", a precizat Stela Cheptea. Arheologii au descoperit mai multe asemenea grupuri, insumand aproape 90 de schelete, unele deranjate de lucrarile pentru amenajarea fostului strand Municipal.
Multe probe au fost trimise laboratoarelor specializate pentru datarea cat mai exacta a descoperirilor. Anul trecut in urma sapaturilor din incinta imprejmuita au fost descoperite resturile unui atelier de tabacarie, drept dovada stand mai multe butoaie de acest fel. "Dupa ce am facut protectia pentru Curtea Domneasca, langa caminul de batrani, adica in sectorul D, am descoperit patru case care probabil au facut parte dintr-un atelier de tabacarie, care functiona in mlastina Curtii Domnesti. In zonele decopertate se putea simti si la momentul descoperirii un iz specific pieilor prelucrate. Casele nu reprezentau o valoare din punct de vedere arheologic. Este vorba de case de negustori, de oraseni, spre deosebire de cea de la Hala Centrala, care este un soi de palat mai mic al unui boier. Totodata, langa turnul de straja am gasit urmele unei canalizari din secolul al XIX-lea si un zid de incinta", a relatat Stela Cheptea.Toate vestigiile care au fost gasite pana in prezent si care vor mai iesi la iveala in urma lucrarilor proiectului Palas Iasi vor fi conservate sau vor fi folosite in scop muzeistic. "Avem un contract cu doamna Cheptea si dumneaei, impreuna cu o echipa numeroasa de arheologi, se ocupa de cercetarile arheologice. Noi am dorit inca de la inceput ca toate vestigiile istorice sa fie puse in valoare. Obiectivele de atractie vor fi conservate fie in situri, fie in vitrina, in functie de marime. Suntem interesati sa le valorificam", a declarat Stela Fodor, directorul general al Iulius Group, dezvoltatorul complexului Palas.
Vezi si
http://radvanatitudini.blogspot.com/2007/06/ruine-prin-iasi.html
http://radvanatitudini.blogspot.com/2007/11/iasi-o-incursiune-in-istorie.html
http://radvanatitudini.blogspot.com/2007/11/iasi-identitatea-unui-oras.html
de Catalin Dumitrescu, Romania libera, Vineri, 20 Iunie 2008
http://www.romanialibera.ro/a127710/fantana-arteziana-a-lui-vasile-lupu-scoasa-la-iveala-de-un-santier-imobiliar.html
Echipa de arheologi care supervizeaza santierul complexului Palas din Iasi a descoperit mai multe vestigii inedite, printre care si o fantana arteziana realizata de mesterii domnitorului Vasile Lupu.
Cercetarile arheologilor se desfasoara langa strada Palat si sunt realizate intr-un sant cu o latime de 2 metri si o lungime de 20 de metri. In interior s-au descoperit mai multe pivnite ale unor foste locuinte, care continua pana spre scarile de la capatul strazii Sfantul Andrei. "A fost montat un zid mulat pentru sustinerea strazii Palat si asigurarea constructiilor care se vor face in interiorul perimetrului. Am descoperit locuinte ale orasenilor datand din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, unele functionand si in secolul al XX-lea, dotate cu pivnite din piatra si caramida frumos realizate. La baza pantei, in pamantul galben, s-au surprins cateva fundatii, probabil din secolul al XVII-lea, care au fost in buna parte distruse de constructiile amintite mai sus. La cercetarile de suprafata datele noastre vor fi intregite", a declarat Stela Cheptea, coordonatorul echipei de arheologi de la santierul Palas. Arhelogii au precizat ca majoritatea descoperirilor din ultima vreme au avut loc in sectorul C, cel cuprins intre strada Sf. Lazar si strada Sf. Constantin. "In acea zona, in timpul Evului Mediu si mai tarziu a existat un lac alimentat probabil din Bahlui, pentru ca nu am gasit izvoare in zona, lac ce a fost amenajat in secolul al XVII-lea de catre domnitorul Vasile Lupu. Acesta i-a intarit malurile cu piloti din lemn de stejar de 0,60-0,90 metri fiecare. Partea de nord a lacului, adica cea mai apropiata de Palat, a fost amenajata special cu aceiasi piloti, dar si cu impletituri din crengi si piloti de lemn, pusi fata in fata. Am reusit, de asemenea, sa surprindem o portiune de debarcader amenajat cu scanduri de lemn care se sprijineau pe aceste ingradituri de la marginea lacului. Dupa moda de la Constantinopol, Vasile Lupu si-a construit in apropiere un foisor situat pe o infrastructura din piatra, complex elaborat, cu podeaua de lemn perforata de un havuz, adica un fel de fantana arteziana care primea apa de la un izvor din deal prin conducte de olane", a detaliat Stela Cheptea.
Zona in care se lucreaza acum pentru proiectul Palas este una in care istoria Iasiului se descopera in fiecare moment. Cu mai bine de trei decenii in urma, cand se faceau amenajarile pentru strandul Municipal, in zona respectiva a fost descoperita o necropola crestina, lucru reiesit in urma faptului ca acolo s-au gasit cinci cruciulite. "Exista o diferenta fata de toate celelalte descoperiri, deoarece in fiecare mormant erau aranjati mai multi indivizi, mai exact intre doi si cinci. Mainile erau pe piept sau pe langa corp. Unii aveau mana dreapta pe partea stanga a corpului, in zona inimii, ceea ce denota o atentie deosebita in ceea ce priveste ingroparea mortilor", a precizat Stela Cheptea. Arheologii au descoperit mai multe asemenea grupuri, insumand aproape 90 de schelete, unele deranjate de lucrarile pentru amenajarea fostului strand Municipal.
Multe probe au fost trimise laboratoarelor specializate pentru datarea cat mai exacta a descoperirilor. Anul trecut in urma sapaturilor din incinta imprejmuita au fost descoperite resturile unui atelier de tabacarie, drept dovada stand mai multe butoaie de acest fel. "Dupa ce am facut protectia pentru Curtea Domneasca, langa caminul de batrani, adica in sectorul D, am descoperit patru case care probabil au facut parte dintr-un atelier de tabacarie, care functiona in mlastina Curtii Domnesti. In zonele decopertate se putea simti si la momentul descoperirii un iz specific pieilor prelucrate. Casele nu reprezentau o valoare din punct de vedere arheologic. Este vorba de case de negustori, de oraseni, spre deosebire de cea de la Hala Centrala, care este un soi de palat mai mic al unui boier. Totodata, langa turnul de straja am gasit urmele unei canalizari din secolul al XIX-lea si un zid de incinta", a relatat Stela Cheptea.Toate vestigiile care au fost gasite pana in prezent si care vor mai iesi la iveala in urma lucrarilor proiectului Palas Iasi vor fi conservate sau vor fi folosite in scop muzeistic. "Avem un contract cu doamna Cheptea si dumneaei, impreuna cu o echipa numeroasa de arheologi, se ocupa de cercetarile arheologice. Noi am dorit inca de la inceput ca toate vestigiile istorice sa fie puse in valoare. Obiectivele de atractie vor fi conservate fie in situri, fie in vitrina, in functie de marime. Suntem interesati sa le valorificam", a declarat Stela Fodor, directorul general al Iulius Group, dezvoltatorul complexului Palas.
Vezi si
http://radvanatitudini.blogspot.com/2007/06/ruine-prin-iasi.html
http://radvanatitudini.blogspot.com/2007/11/iasi-o-incursiune-in-istorie.html
http://radvanatitudini.blogspot.com/2007/11/iasi-identitatea-unui-oras.html
Tuesday, May 13, 2008
Din nou despre lichele
Gabriel Liiceanu: “Din nou despre lichele”
12 Mai 2008, Cotidianul
http://www.cotidianul.ro/gabriel_liiceanu_din_nou_despre_lichele-45627.html
Pe 30 decembrie 1989, Gabriel Liiceanu a scris „Apel către lichele“, un text apărut la răscrucea dintre două epoci. Au trecut de atunci 18 ani de „tranziţie“ şi suntem în preajma celui de al cincilea ciclu electoral. Dar unde ne aflăm de fapt? Lichelele, invitate atunci să facă „un simplu pas înapoi“, mai au vreo actualitate?
Cred că am dat o nouă demnitate cuvântului „lichea“ în limba română. Am luat cuvântul acesta de pe stradă şi, scoţându-l din banalitatea injuriei, l-am îmbrăcat în hainele Istoriei, i-am dat un sens hermeneutic şi, astfel, un prestigiu pe care nu-l avea. Licheaua eternăÎndeobşte, este considerat lichea orice individ activ în producerea răului altuia de dragul binelui propriu. O lichea nu stă prea mult pe gânduri când e vorba de a-şi construi căpătuiala pe nenorocirea semenului său. Licheaua este infractorul lumii morale. Dând ici şi colo lovitura în vieţile noastre, ea colorează de fapt peisajul lumii cu pitorescul ticăloşiilor sale. Dar oricât de mare ar fi fervoarea cu care îşi fabrică abjecţia, licheaua rămâne izolată în propria ei performanţă individuală. Simplă punctuaţie într-un registru al răului, fapta sa „nu cuprinde lumea“ şi nu ia chipul unei epoci istorice. Prezentă în orice societate, licheaua operează în spaţiul universalităţii răului lipsit de o determinare istorică anume. Aceeaşi în Roma antică sau la o curte feudală, aceeaşi în Europa sau în Extremul Orient, ea este licheaua eternă.Comunismul. Licheaua capătă demnitateÎn schimb, „licheaua mea“, spre deosebire de licheaua eternă, reprezintă o epocă şi, confiscând puterea, iese din cotidian şi se organizează ca urgie planetară. Pentru că răul făcut semenilor de dragul binelui propriu se instituie ca politică de stat, lichelismul devine regulă a lumii şi sistem. Începând din acest moment, licheaua creează istorie. Lucrul acesta s-a petrecut în comunism. Spre deosebire de celelalte epoci ale istoriei, comunismul absoarbe toate lichelele existente difuz şi cotidian, le stârneşte pe cele care nu existaseră decât latent şi, alegându-le pe toate după vocaţia lor de lichele, le organizează şi le aşază pe scena istoriei ca „putere conducătoare în stat“. „Splendoarea“ comunismului, capacitatea lui infinită de a seduce şi longevitatea lui vin toate din faptul că, în el, lichelismul proliferează la adăpostul unui ideal. După ce, în confruntarea cu realitatea, idealul se goleşte de sens şi ajunge simplă carcasă, în locul rămas gol încape de minune toată scursura umanităţii. Când izvoarele fanatismului au secat, aşadar când prostia şi resentimentul aţâţate clipă de clipă nu au mai putut hrăni şi ţine în picioare idealul, s-a recurs în mod firesc la lichele. Crimei făcute iniţial din convingere i-a luat locul cea executată din interes şi cu sânge rece. Pentru prima oară în istoria omenirii, nemernicia a devenit apriori rentabilă. În loc să fie prigonită, ea a fost răsplătită, educată şi ocrotită. În felul acesta, licheaua s-a lăţit peste lume şi a căpătat demnitate istorică. Ocupând întregul spaţiu public, ea a ajuns model al reuşitei, a căpătat morgă şi a început să se mişte printre noi cu un aer firesc.Un apel atât de simpluAcestea au fost „lichelele mele“, cele pentru care, în 30 decembrie 1989, am scris un Apel. De vreme ce acest apel a fost făcut în numele tuturor celor care, aruncaţi pe celălalt mal al istoriei, îşi contemplau acum viaţa făcută praf după câteva decenii de comunism, „lichelele mele“ erau de fapt lichelele noastre. Erau „ale noastre“ şi le aveam în comun cu celelalte state ale Europei de Est ieşite din comunism. Ceea ce se cerea în acel Apel era atât de simplu! Se cereau, de fapt, evacuarea de pe scena publică a lichelei organizate istoric în comunism şi întoarcerea la „licheaua eternă“. Se cereau ieşirea lichelei noastre din istorie, încetarea rolului ei istoric-activ, trimiterea ei „la vatră“. Se cereau eliminarea concentratului letal de lichelism din viscerele societăţii, recuperarea sărbătorească a lichelei tradiţionale şi, astfel, revenirea la doza firească de lichelism a oricărei societăţi normale. Atât se cerea, de fapt. Restul, adică apelul la prezumtivele resurse de căinţă şi sfială ale lichelei noastre istorice, ţinea de o conjuncturală retorică şi ipocrizie.Licheaua în tranziţie Ce s-a întâmplat apoi? Proaspăt ieşită din comunismul pe care-l făcuse cu putinţă, licheaua noastră s-a uitat în jur. Citind în politeţea privirii noastre perspectiva impunităţii ei, ea s-a grăbit să descindă pe celălalt mal al istoriei o dată cu noi. Doar călătoriserăm atâta amar de vreme împreună! Ajunsă în „imperiul tranziţiei“, prima ei grijă a fost să îşi grefeze un nou corp pe structura osoasă a lichelismului vechi. Nu era păcat să rămână în paragină o întreagă logistică a Răului? Vechea ordine socială fusese abolită, dar nu şi apucăturile ei. După ce primul frison de spaimă a trecut, aroganţa, lăcomia şi vulgaritatea - precum şi acel mod, specific celui care înhaţă puterea, de a considera nemurirea din perspectiva lumescului - au reapărut la lumină. Fuseseră atât de mulţi! Şi, dincolo de toate, îi unea, pe lângă amintirea urâţeniilor făcute împreună, nevoia de a le ascunde cât mai bine. Rezultatul a fost licheaua paradoxală, o stranie prelungire a lichelei totalitare în dublul ei postcomunist cu mască democrată.Nu ne-am vândut ţara Performanţa acestui nou tip de lichea istorică este că, după ce şi-a nenorocit deja semenii o dată prin prestaţia ei în „vechiul regim“, în loc să se retragă de pe scena socială, persistă, metamorfozată în „om politic democrat“, pentru a-şi nenoroci semenii a doua oară. Tocmai pentru că a trecut cu bine, amplificându-şi anvergura, pe celălalt mal al istoriei, ea este licheaua autopotenţată istoric. Ceea ce o ţine strâns legată de vechea lichea nu este doar identitatea fizică de persoane, de cadre, de categorii sau de grupuri, ci trăsătura pe care o are în comun cu licheaua comunistă: obţinerea sistematică a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a unui popor întreg. Nou, în schimb, este că minciuna, jaful şi distrugerea - triada sacră a pragmaticii comuniste -, începute în urmă cu câteva decenii, dar potenţate acum de perspectiva îmbogăţirii nelimitate, sunt puse în slujba unei rapacităţi fără precedent. Acum se merge la lichidare totală. Licheaua tranziţiei - paradoxală şi autopotenţată istoric - năzuieşte să aibă tot: taie pădurile cu o frenezie nouă, privatizează fraudulos sursele de energie şi parcurile publice, dărâmă casele care fac istorie pentru a pune în locul lor hoteluri cu multe etaje, dă pomeni preelectorale ca să poată, odată realeasă, să sugă mai bine ce a mai rămas de supt. Tot ce a învăţat în comunism în materie de eschivă a binelui public şi de ne-iubire de ţară poate fi aplicat acum. „Nu ne vindem ţara!“, aforismul ipocrit al unui patriotism în extaz din anii ’90, nu era decât expresia retorică a depozitării prăzii în vederea ulterioarei ei împărţiri. Pentru licheaua tranziţiei, „ţara“ era numele de cod al acestei prăzi istorice, provizia de furt naţional planificat pe următorii ani. Nu am vândut atunci, scump şi în afară, ceea ce în 18 ani ar fi putut produce bogăţie internă. În curs de reorganizare, „lichelele noastre“ proiectaseră să poată cumpăra între timp totul pe nimic, lăsând celorlalţi doar mizeria şi dezolarea locului golit.Pe noi cine ne iubeşte? Niciodată în istoria ei, România, de grija căreia licheaua tranziţiei se dă de ceasul morţii în preajma fiecărui ciclu electoral, nu a fost mai puţin iubită. Înainte, licheaua comunistă nu avea unde să fugă cu banii şi, de aceea, la limită, nici nu avea ce face cu ei. Spaţiul de mişcare îi era fatal limitat la câteva privilegii amărâte, pentru care însă marea masă o invidia. Acum însă, o dată cu „globalizarea“, furtul a căpătat sens, căci banii, putând circula planetar, au de-acum unde să fie puşi la adăpost. De ce licheaua, reinstalată în istorie cu surplusul bogăţiei sale, şi-ar ţine banii tocmai în ţara din care i-a furat şi pe care, oricum, în visurile ei de mărire, a hărăzit-o de mult falimentului istoric?Am încercat să fac în aceste rânduri genealogia lichelei actuale. În urmă cu 18 ani, lichelele fuseseră rugate să facă „un simplu şi tăcut pas înapoi“. Astăzi, apelul la un „pas înapoi“ nu mai are sens. Un prădător care înhaţă nu mai dă drumul prăzii niciodată.Apel către licheleSunteţi puţini în mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut regăsi peste noapte cu o asemenea forţă şi graţie; şi totuşi mulţi, dacă aţi putut face cu putinţă, hrăni şi cauţiona oroarea vreme de 40 de ani. Vouă, acestor mulţi-puţini, vă adresez următoarea chemare:Lăsaţi o respiraţie mai lungă între ultimul omagiu pe care l-aţi scris, între ultima şedinţă în care v-aţi exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceauşescu la cel de al XIV-lea Congres şi adeziunea grăbită pe care aţi venit să v-o daţi în zilele în care timişorenii nu terminaseră să-şi îngroape morţii şi în care sângele de pe Bulevardul Magheru şi din Piaţa Palatului nu se zvântase încă.Nu mai strângeţi o vreme, bărbăteşte, mâna colegilor voştri şi nu-i mai priviţi senini în ochi. Lăsaţi să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiţi o vreme stingheri.Nu mai apăreţi la televiziune.Nu mai scrieţi în ziare.Nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în minciună.Lăsaţi cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiţi o vreme vorbele „demnitate“, „libertate“, „conştiinţă“, „dreptate“, „popor“. Nu asasinaţi aceste cuvinte.Renunţaţi la alibiuri morale spunându-vă că aţi făcut neîncetat răul ca să puteţi face din când în când binele.Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă şi insuportabilă ruşine. Căutaţi atunci un părinte care şi-a pierdut în zilele acestea copilul şi cereţi-i iertare.Intraţi în noul an meditativi. Şi aprindeţi o lumânare pentru cei morţi şi pentru voi.Iar dacă veţi da curs acestei chemări, veţi înceta să fiţi lichele şi veţi primi recunoştinţa noastră. Vă vom iubi. 30 decembrie 1989
12 Mai 2008, Cotidianul
http://www.cotidianul.ro/gabriel_liiceanu_din_nou_despre_lichele-45627.html
Pe 30 decembrie 1989, Gabriel Liiceanu a scris „Apel către lichele“, un text apărut la răscrucea dintre două epoci. Au trecut de atunci 18 ani de „tranziţie“ şi suntem în preajma celui de al cincilea ciclu electoral. Dar unde ne aflăm de fapt? Lichelele, invitate atunci să facă „un simplu pas înapoi“, mai au vreo actualitate?
Cred că am dat o nouă demnitate cuvântului „lichea“ în limba română. Am luat cuvântul acesta de pe stradă şi, scoţându-l din banalitatea injuriei, l-am îmbrăcat în hainele Istoriei, i-am dat un sens hermeneutic şi, astfel, un prestigiu pe care nu-l avea. Licheaua eternăÎndeobşte, este considerat lichea orice individ activ în producerea răului altuia de dragul binelui propriu. O lichea nu stă prea mult pe gânduri când e vorba de a-şi construi căpătuiala pe nenorocirea semenului său. Licheaua este infractorul lumii morale. Dând ici şi colo lovitura în vieţile noastre, ea colorează de fapt peisajul lumii cu pitorescul ticăloşiilor sale. Dar oricât de mare ar fi fervoarea cu care îşi fabrică abjecţia, licheaua rămâne izolată în propria ei performanţă individuală. Simplă punctuaţie într-un registru al răului, fapta sa „nu cuprinde lumea“ şi nu ia chipul unei epoci istorice. Prezentă în orice societate, licheaua operează în spaţiul universalităţii răului lipsit de o determinare istorică anume. Aceeaşi în Roma antică sau la o curte feudală, aceeaşi în Europa sau în Extremul Orient, ea este licheaua eternă.Comunismul. Licheaua capătă demnitateÎn schimb, „licheaua mea“, spre deosebire de licheaua eternă, reprezintă o epocă şi, confiscând puterea, iese din cotidian şi se organizează ca urgie planetară. Pentru că răul făcut semenilor de dragul binelui propriu se instituie ca politică de stat, lichelismul devine regulă a lumii şi sistem. Începând din acest moment, licheaua creează istorie. Lucrul acesta s-a petrecut în comunism. Spre deosebire de celelalte epoci ale istoriei, comunismul absoarbe toate lichelele existente difuz şi cotidian, le stârneşte pe cele care nu existaseră decât latent şi, alegându-le pe toate după vocaţia lor de lichele, le organizează şi le aşază pe scena istoriei ca „putere conducătoare în stat“. „Splendoarea“ comunismului, capacitatea lui infinită de a seduce şi longevitatea lui vin toate din faptul că, în el, lichelismul proliferează la adăpostul unui ideal. După ce, în confruntarea cu realitatea, idealul se goleşte de sens şi ajunge simplă carcasă, în locul rămas gol încape de minune toată scursura umanităţii. Când izvoarele fanatismului au secat, aşadar când prostia şi resentimentul aţâţate clipă de clipă nu au mai putut hrăni şi ţine în picioare idealul, s-a recurs în mod firesc la lichele. Crimei făcute iniţial din convingere i-a luat locul cea executată din interes şi cu sânge rece. Pentru prima oară în istoria omenirii, nemernicia a devenit apriori rentabilă. În loc să fie prigonită, ea a fost răsplătită, educată şi ocrotită. În felul acesta, licheaua s-a lăţit peste lume şi a căpătat demnitate istorică. Ocupând întregul spaţiu public, ea a ajuns model al reuşitei, a căpătat morgă şi a început să se mişte printre noi cu un aer firesc.Un apel atât de simpluAcestea au fost „lichelele mele“, cele pentru care, în 30 decembrie 1989, am scris un Apel. De vreme ce acest apel a fost făcut în numele tuturor celor care, aruncaţi pe celălalt mal al istoriei, îşi contemplau acum viaţa făcută praf după câteva decenii de comunism, „lichelele mele“ erau de fapt lichelele noastre. Erau „ale noastre“ şi le aveam în comun cu celelalte state ale Europei de Est ieşite din comunism. Ceea ce se cerea în acel Apel era atât de simplu! Se cereau, de fapt, evacuarea de pe scena publică a lichelei organizate istoric în comunism şi întoarcerea la „licheaua eternă“. Se cereau ieşirea lichelei noastre din istorie, încetarea rolului ei istoric-activ, trimiterea ei „la vatră“. Se cereau eliminarea concentratului letal de lichelism din viscerele societăţii, recuperarea sărbătorească a lichelei tradiţionale şi, astfel, revenirea la doza firească de lichelism a oricărei societăţi normale. Atât se cerea, de fapt. Restul, adică apelul la prezumtivele resurse de căinţă şi sfială ale lichelei noastre istorice, ţinea de o conjuncturală retorică şi ipocrizie.Licheaua în tranziţie Ce s-a întâmplat apoi? Proaspăt ieşită din comunismul pe care-l făcuse cu putinţă, licheaua noastră s-a uitat în jur. Citind în politeţea privirii noastre perspectiva impunităţii ei, ea s-a grăbit să descindă pe celălalt mal al istoriei o dată cu noi. Doar călătoriserăm atâta amar de vreme împreună! Ajunsă în „imperiul tranziţiei“, prima ei grijă a fost să îşi grefeze un nou corp pe structura osoasă a lichelismului vechi. Nu era păcat să rămână în paragină o întreagă logistică a Răului? Vechea ordine socială fusese abolită, dar nu şi apucăturile ei. După ce primul frison de spaimă a trecut, aroganţa, lăcomia şi vulgaritatea - precum şi acel mod, specific celui care înhaţă puterea, de a considera nemurirea din perspectiva lumescului - au reapărut la lumină. Fuseseră atât de mulţi! Şi, dincolo de toate, îi unea, pe lângă amintirea urâţeniilor făcute împreună, nevoia de a le ascunde cât mai bine. Rezultatul a fost licheaua paradoxală, o stranie prelungire a lichelei totalitare în dublul ei postcomunist cu mască democrată.Nu ne-am vândut ţara Performanţa acestui nou tip de lichea istorică este că, după ce şi-a nenorocit deja semenii o dată prin prestaţia ei în „vechiul regim“, în loc să se retragă de pe scena socială, persistă, metamorfozată în „om politic democrat“, pentru a-şi nenoroci semenii a doua oară. Tocmai pentru că a trecut cu bine, amplificându-şi anvergura, pe celălalt mal al istoriei, ea este licheaua autopotenţată istoric. Ceea ce o ţine strâns legată de vechea lichea nu este doar identitatea fizică de persoane, de cadre, de categorii sau de grupuri, ci trăsătura pe care o are în comun cu licheaua comunistă: obţinerea sistematică a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a unui popor întreg. Nou, în schimb, este că minciuna, jaful şi distrugerea - triada sacră a pragmaticii comuniste -, începute în urmă cu câteva decenii, dar potenţate acum de perspectiva îmbogăţirii nelimitate, sunt puse în slujba unei rapacităţi fără precedent. Acum se merge la lichidare totală. Licheaua tranziţiei - paradoxală şi autopotenţată istoric - năzuieşte să aibă tot: taie pădurile cu o frenezie nouă, privatizează fraudulos sursele de energie şi parcurile publice, dărâmă casele care fac istorie pentru a pune în locul lor hoteluri cu multe etaje, dă pomeni preelectorale ca să poată, odată realeasă, să sugă mai bine ce a mai rămas de supt. Tot ce a învăţat în comunism în materie de eschivă a binelui public şi de ne-iubire de ţară poate fi aplicat acum. „Nu ne vindem ţara!“, aforismul ipocrit al unui patriotism în extaz din anii ’90, nu era decât expresia retorică a depozitării prăzii în vederea ulterioarei ei împărţiri. Pentru licheaua tranziţiei, „ţara“ era numele de cod al acestei prăzi istorice, provizia de furt naţional planificat pe următorii ani. Nu am vândut atunci, scump şi în afară, ceea ce în 18 ani ar fi putut produce bogăţie internă. În curs de reorganizare, „lichelele noastre“ proiectaseră să poată cumpăra între timp totul pe nimic, lăsând celorlalţi doar mizeria şi dezolarea locului golit.Pe noi cine ne iubeşte? Niciodată în istoria ei, România, de grija căreia licheaua tranziţiei se dă de ceasul morţii în preajma fiecărui ciclu electoral, nu a fost mai puţin iubită. Înainte, licheaua comunistă nu avea unde să fugă cu banii şi, de aceea, la limită, nici nu avea ce face cu ei. Spaţiul de mişcare îi era fatal limitat la câteva privilegii amărâte, pentru care însă marea masă o invidia. Acum însă, o dată cu „globalizarea“, furtul a căpătat sens, căci banii, putând circula planetar, au de-acum unde să fie puşi la adăpost. De ce licheaua, reinstalată în istorie cu surplusul bogăţiei sale, şi-ar ţine banii tocmai în ţara din care i-a furat şi pe care, oricum, în visurile ei de mărire, a hărăzit-o de mult falimentului istoric?Am încercat să fac în aceste rânduri genealogia lichelei actuale. În urmă cu 18 ani, lichelele fuseseră rugate să facă „un simplu şi tăcut pas înapoi“. Astăzi, apelul la un „pas înapoi“ nu mai are sens. Un prădător care înhaţă nu mai dă drumul prăzii niciodată.Apel către licheleSunteţi puţini în mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut regăsi peste noapte cu o asemenea forţă şi graţie; şi totuşi mulţi, dacă aţi putut face cu putinţă, hrăni şi cauţiona oroarea vreme de 40 de ani. Vouă, acestor mulţi-puţini, vă adresez următoarea chemare:Lăsaţi o respiraţie mai lungă între ultimul omagiu pe care l-aţi scris, între ultima şedinţă în care v-aţi exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceauşescu la cel de al XIV-lea Congres şi adeziunea grăbită pe care aţi venit să v-o daţi în zilele în care timişorenii nu terminaseră să-şi îngroape morţii şi în care sângele de pe Bulevardul Magheru şi din Piaţa Palatului nu se zvântase încă.Nu mai strângeţi o vreme, bărbăteşte, mâna colegilor voştri şi nu-i mai priviţi senini în ochi. Lăsaţi să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiţi o vreme stingheri.Nu mai apăreţi la televiziune.Nu mai scrieţi în ziare.Nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în minciună.Lăsaţi cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiţi o vreme vorbele „demnitate“, „libertate“, „conştiinţă“, „dreptate“, „popor“. Nu asasinaţi aceste cuvinte.Renunţaţi la alibiuri morale spunându-vă că aţi făcut neîncetat răul ca să puteţi face din când în când binele.Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă şi insuportabilă ruşine. Căutaţi atunci un părinte care şi-a pierdut în zilele acestea copilul şi cereţi-i iertare.Intraţi în noul an meditativi. Şi aprindeţi o lumânare pentru cei morţi şi pentru voi.Iar dacă veţi da curs acestei chemări, veţi înceta să fiţi lichele şi veţi primi recunoştinţa noastră. Vă vom iubi. 30 decembrie 1989
Thursday, May 8, 2008
Culmile sfidarii... pina cind?
Inca un text de la unul din cei mai buni editorialisti ai momentului.
Culmile sfidarii cu Becali
Dan Tapalaga
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-2969070-culmile-sfidarii-becali-oferta-publica-recompensa-fel-spaga-impotriva-coruptiei.htm
Te uiti si te crucesti: Gigi Becali. In timp ce scriu, acest om fara Dumnezeu isi bate joc, zambind siret in coltul gurii, de doi prezentatori TV, de un profesor universitar, de un comentator sportiv, de procurorii anticoruptie numiti tradatori, sclavii serviciilor secrete ungare, isi bate joc de oamenii din fotbal, de jucatori, de suporteri, de o tara. Sfidarea maxima, esenta dispretului, delirul total trebuia sa poarte un nume. Gigi Becali exprima apoteotic ce a invatat de la profesorii in rele ai Romaniei: de la Hrebenciuc, de la Mitrea&Nicolicea, de la Nastase, Parlament, Curtea Constitutionala, de la ministri penali, de la judecatori lasi. In legea lui, legea nu face doi bani. El, Gigi, este unul dintre initiatii sistemului putred care ii apara si iarta orice pacat. El, Gigi, joaca tare intr-un sistem capabil sa ingroape orice rahat, oricat de mare, oricat de puturos. Primim acest rahat in gura seara iar alde Gigi, Mitrea, Nastase, Seres, Remes, Pacuraru, Andon, Bolcas&co ni-l scot seara pe nas si ne spun ca-i apa de trandafiri. Ca putoarea de cancer in metastaze se numeste democratie parlamentara, drepturile omului sau dictatura basesciana, cum le vine la gura. Din absurd in absurd, din eroare in eroare, Romania trebuia sa ajunga si aici. La un mascarici sinistru care a definit culmea anticoruptiei: in Romania dai spaga impotriva coruptiei. Becali a numit-o aproape savant. I-a spus “oferta publica de recompensa”. O sintagma simbol, nerozia suprema in care se topeste dispretul unui intreg sistem. Adica, ce intelegem noi din tupeul sau masiv? Ca exponentii cei mai detestabili ai sistemului rasturnat romanesc se simt atat de puternici, de feriti, atat de imuni la lege, incat ar oferi spaga in mod public. La vedere. Ce sa se mai ascunda prin boscheti. Are dreptate. Romania a ajuns la un pas sa decreteze nelegiuirile comise pe ascuns drept rusinea suprema, injosirea cea mai de jos. Gigi Becali a si formulat asta cu subiect si predicat: el are legile lui si face ce vrea. Morala si legea sunt el. In fond, de ce sa ne miram? Daca fostul ministru al justitiei si-a dat legi ca sa opreasca o ancheta impotriva sa. Daca Guvernul isi apara ministri penali pana in panzele albe. Daca toate celelalte partide, PSD, PD-L, PNL si-au pus candidati penali la primarii si consilii judetene. Daca Parlamentul se pune in usa procurorilor. Daca Curtea Constitutionala desfiinteaza institutii peste noapte si fabrica scuturi politice anti-procurori. Daca anticoruptia s-a dus dracului cu totul. El, Gigi, de cine sa se teama? De doi amarati de procurori care il alearga cu masina ca sa-i arunce pe bord o citatie de doi lei? P. S. Daca Becali va da in judecata DNA, asa cum a amenintat, si va obtine despagubiri pe motiv ca i s-au dus naibii afacerile cu terenuri, daca PNG intra in Parlament, ne trebuie rapid administratie straina. Sau o interventie NATO, ceva de soiul asta.
Culmile sfidarii cu Becali
Dan Tapalaga
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-2969070-culmile-sfidarii-becali-oferta-publica-recompensa-fel-spaga-impotriva-coruptiei.htm
Te uiti si te crucesti: Gigi Becali. In timp ce scriu, acest om fara Dumnezeu isi bate joc, zambind siret in coltul gurii, de doi prezentatori TV, de un profesor universitar, de un comentator sportiv, de procurorii anticoruptie numiti tradatori, sclavii serviciilor secrete ungare, isi bate joc de oamenii din fotbal, de jucatori, de suporteri, de o tara. Sfidarea maxima, esenta dispretului, delirul total trebuia sa poarte un nume. Gigi Becali exprima apoteotic ce a invatat de la profesorii in rele ai Romaniei: de la Hrebenciuc, de la Mitrea&Nicolicea, de la Nastase, Parlament, Curtea Constitutionala, de la ministri penali, de la judecatori lasi. In legea lui, legea nu face doi bani. El, Gigi, este unul dintre initiatii sistemului putred care ii apara si iarta orice pacat. El, Gigi, joaca tare intr-un sistem capabil sa ingroape orice rahat, oricat de mare, oricat de puturos. Primim acest rahat in gura seara iar alde Gigi, Mitrea, Nastase, Seres, Remes, Pacuraru, Andon, Bolcas&co ni-l scot seara pe nas si ne spun ca-i apa de trandafiri. Ca putoarea de cancer in metastaze se numeste democratie parlamentara, drepturile omului sau dictatura basesciana, cum le vine la gura. Din absurd in absurd, din eroare in eroare, Romania trebuia sa ajunga si aici. La un mascarici sinistru care a definit culmea anticoruptiei: in Romania dai spaga impotriva coruptiei. Becali a numit-o aproape savant. I-a spus “oferta publica de recompensa”. O sintagma simbol, nerozia suprema in care se topeste dispretul unui intreg sistem. Adica, ce intelegem noi din tupeul sau masiv? Ca exponentii cei mai detestabili ai sistemului rasturnat romanesc se simt atat de puternici, de feriti, atat de imuni la lege, incat ar oferi spaga in mod public. La vedere. Ce sa se mai ascunda prin boscheti. Are dreptate. Romania a ajuns la un pas sa decreteze nelegiuirile comise pe ascuns drept rusinea suprema, injosirea cea mai de jos. Gigi Becali a si formulat asta cu subiect si predicat: el are legile lui si face ce vrea. Morala si legea sunt el. In fond, de ce sa ne miram? Daca fostul ministru al justitiei si-a dat legi ca sa opreasca o ancheta impotriva sa. Daca Guvernul isi apara ministri penali pana in panzele albe. Daca toate celelalte partide, PSD, PD-L, PNL si-au pus candidati penali la primarii si consilii judetene. Daca Parlamentul se pune in usa procurorilor. Daca Curtea Constitutionala desfiinteaza institutii peste noapte si fabrica scuturi politice anti-procurori. Daca anticoruptia s-a dus dracului cu totul. El, Gigi, de cine sa se teama? De doi amarati de procurori care il alearga cu masina ca sa-i arunce pe bord o citatie de doi lei? P. S. Daca Becali va da in judecata DNA, asa cum a amenintat, si va obtine despagubiri pe motiv ca i s-au dus naibii afacerile cu terenuri, daca PNG intra in Parlament, ne trebuie rapid administratie straina. Sau o interventie NATO, ceva de soiul asta.
Subscribe to:
Posts (Atom)