Sunday, April 26, 2009

Doctor honoris

Text initial: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848745/Doctor-Honoris-plagiatus/

Drept la replica: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/867865/Drept-la-replica-profesorul-Marin-Carciumaru-acuzat-pe-nedrept-de-plagiat/


Universitatea de Vest din Timişoara a decernat, vineri, titlul de Doctor Honoris Causa unui profesor universitar acuzat, în urmă cu 20 de ani, că a plagiat cercetători străini. Cel mai proaspăt Doctor Honoris Causa (DHC) al UVT este director al Şcolii doctorale la Universitatea Valahia din Târgovişte, însă în 1990 a fost acuzat într-o publicaţie a Academiei Române că şi-a plagiat colegii de breaslă din străinătate. Acuzatul pune povestea pe seama „prietenilor” care aduc în discuţie plagiatul ori de câte ori a avut evenimente pozitive.

Profesorul universitar doctor Marin Cârciumaru, cunoscut ca o personalitate de prim rang a cercetării preistoriei din România, „a reuşit, de-a lungul unei prodigioase activităţi, să fie autorul unor descoperiri excepţionale intrate azi în patrimoniul naţional şi universal”, se arată în comunicatul de presă transmis de UVT în anticiparea decernării onorantului titlu academic. Cel mai proaspăt Doctor Honoris Causa (DHC) al UVT este director al Şcolii doctorale la Universitatea Valahia din Târgovişte, însă în 1990 a fost acuzat într-o publicaţie a Academiei Române că şi-a plagiat colegii de breaslă din străinătate.

Şoc la rectorat

Şocul maxim l-a simţit rectorul UVT. Profesorul universitar doctor Ioan Talpoş nu poate admite o asemenea situaţie, care aduce grave prejudicii de imagine instituţiei pe care o conduce. „Nu am avut cunoştinţă despre plagiatul la care se face referire, vă daţi seama, arheologia nu e specialitatea mea, însă, dacă aş fi ştiut acest lucru, propunerea de acordare a titlului nu ar fi trecut de mine. Avem o comisie care a analizat activitatea acestui profesor şi care s-a pronunţat favorabil, nimeni nu a menţionat nimic despre cele publicate în 1990. Povestea aceasta a plagiatului e foarte supărătoare, cred că ar trebui să îi retragem titlul. Acest lucru mă deranjează foarte mult. E impardonabil, realmente”, a declarat rectorul Talpoş.

Şi profesorul universitar doctor Victor Neumann (Facultatea de Litere şi Istorie a UVT), istoric şi analist politic, probabil cea mai cunoscută personalitate a UVT în ţară şi peste hotare, atrage atenţia că „pentru instituţie e important să nu avem asemenea probleme sau semne de întrebare”. „Domnia sa a plagiat”

În 1990, acelaşi profesor era acuzat de plagiat de către un coleg de breaslă, în revista Academiei Române, SCIVA (Studii şi Cercetări de Istorie veche şi Arheologie). Dezvăluirea, semnată de reputatul universitar Petre Diaconu în primul număr al revistei academice din 1990, apare în legătură cu cartea publicată de profesorul Cârciumaru în 1987, la Editura Sport - Turism, „Mărturii ale artei rupestre preistorice în România”.

Chiar înainte să exemplifice cu 13 paragrafe plagiate, Petre Diaconu acuza: „Grav este nu atât faptul că în redactarea cărţii sale Marin Cârciumaru s-a folosit de contribuţiile a numai 10-11 autori, ci mai ales felul în care s-a folosit de aceste contribuţii. Domnia sa s-a slujit de două «metode». Prima constă în compilarea spuselor altora (…). A doua metodă constă în copierea, cuvânt cu cuvânt, a zeci de pagini din operele unor cercetărori mai ales străini (…). Cu alte cuvinte, domnia sa a plagiat. De notat că partea plagiată se centrează, cu deosebire, în capitolul «Semnificaţia artei preisorice», adică în capitolul cel mai dezvoltat”.

Anul următor, tot în revista Academiei Române, profesorul Cârciumaru răspunde acuzelor aduse „neconvingător”, în opinia colectivului redacţional.

Anul acesta, UVT bate recordul de titluri DHC acordate, nume mari
înscriirndu-se în planurile timişorenilor, între care Jaime Gil Aluja, fostul director economic de la FC Barcelona şi preşedinte al Academiei Regale de Economie a Spaniei, şi Solomon Marcu, pentru a numi numai două personalităţi care, recent, au primit titlul, ori Mihai I, fostul suveran, următorul pe listă, în mai.

Plagiat la secret

Şeful catedrei de Istorie a Facultăţii de Litere şi Istorie a UVT, profesorul universtiar doctor Adrian Bejan, spune că numărul DHC creşte prestigiul universităţii. „În ultimii 10 ani facultatea a acordat titlul unui număr de 20 de personalităţi. Este un prestigiu, iar într-o competiţie între facultăţi, acestea ar trage la greutate”, spune Bejan. El a şi avut iniţiativa acordării titlului profesorului Cârciumaru, devenit colaboratorul facultăţii şi căruia instituţia îi datorează avizul pentru cele trei mastere iniţiate anul trecut.

De plagiat însă, profesorul Bejan susţine că nu a auzit până acum. „Nu am ştiut nimic de plagiat. Profesorul Cârciumaru are un CV impresionant, iar conform acestuia dânsul merita titlul. Acum ne-a explicat şi nouă că e o chestiune grosolană, care i s-a întâmplat cu zeci de ani în urmă”, a declarat Bejan.

Profesorul universitar doctor Doina Benea, de la aceeaşi catedră, crede că povestea plagiatului e inventată de răuvoitori. „Profesorul Cârciumaru e specialist într-un domeniu în care nu mai avem alţii. Cine a lansat aceste lucrrui dă dovadă de rea-voinţă”. Acuzatorul, Petre Diaconu, nu poate fi întrebat. A murit acum câţiva ani.

Vinovat: editorul mort

Acuzatul pune povestea pe seama „prietenilor” care aduc în discuţie plagiatul ori de câte ori a avut evenimente pozitive. Privind textele incriminate, profesorul Cârciumaru spune că acuzţia de plagiat nu se susţine pentru că editorul său ar fi eliminat ghilimelele pe care le-a lăsat în text.

„Cartea cu pricina este o carte de popularizare, (…) cuprindea multe citate din autori străini, în scopul de a face cunoscut în România această extraordinară cucerire a omului paleolitic - arta cu toate semnificaţiile ei pentru spiritualitatea umanităţii acelor vremuri îndepărtate. Toate acestea erau iniţial, aşa cum se procedează în orice lucrare ştiinţifică, între ghilimele. Redactorul de atunci de la Editura Sport-Turism, regretatul arheolog Aricescu, mi-a atras atenţia că este totuşi o carte de popularizare, iar ghilimelele prea numeroase ar putea să fie înţelese greşit de către unii cititori mai puţin familiarizaţi cu astfel de rigori. Din acest motiv, şi-a permis să ignore câteva din citatele mele. Oricum, la lista bibliografică, chiar dacă era şi ea restrictivă pentru o astfel de lucrare, nu lipseşte niciun autor dintre cei care erau invocaţi cu citatele respective”.

Monday, April 13, 2009

Topul integritatii universitatilor

UAIC sta rezonabil, insa se poate si mai bine.

http://www.romaniacurata.ro/topul-integritatii-universitatilor-din-romania-alcatuit-de-coalitia-pe-469.htm

Pornind de la constatarea că în domeniul educaţiei corupţia este strâns corelată cu lipsa de performanţă a sistemului, Coaliţia pentru Universităţi Curate a monitorizat integritatea a 42 de universităţi de stat din totalul de 56, fiind excluse de la evaluare universităţile de artă şi academiile de poliţie, navală şi a forţelor terestre şi aeriene.

Analiza s-a axat pe patru capitole: 1. transparenţă şi corectitudine administrativă, 2. corectitudine academică 3. calitatea guvernanţei şi 4. management financiar.

Topul integrităţii alcătuit de Coaliţia pentru Univesităţi Curate, arată că situaţia este descurajatoare; nicio universitate nu a reuşit să obţină punctajul maxim acordat, adică 80 de puncte, concretizat în 5 stele şi doar 3 universităţi au obţinut 4 stele.
În schimb, 6 universităţi au obţinut 0 stele, ceea ce presupune nereguli majore, scandaluri frecvente de corupţie, existenţa nepotismului, a clanurilor de familie, a avansărilor nebazate pe merit. Acestea sunt universităţi în care nimeni nu ar trebui să-şi dorească să studieze!

Topul Integrităţii:

Universităţi cu 0 stele

Universitatea “Constantin Brâncuşi”, Târgu Jiu
Universitatea “Aurel Vlaicu”, Arad
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti
Universitatea “Eftimie Murgu”, Reşiţa
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti
Universitatea de Ştiinte Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti

Universităţi cu 1 stea

Universitatea din Bacău
Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu
Universitatea “Ovidius”,Constanţa
Universitatea din Oradea
Universitatea din Craiova

Universităţi cu 2 stele

Universitatea “Valahia”, Târgovişte
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi
Universitatea Politehnică, Timişoara
Universitatea din Petroşani
Universitatea de Vest, Timişoara
Universitatea “Transilvania”, Braşov
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj Napoca
Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi
Universitatea Tehnică, Cluj Napoca
Universitatea din Piteşti

Universităţi cu 3 stele

Academia de Studii Economice, Bucureşti
Universitatea Maritimă, Constanţa
Universitatea “Politehnică”, Bucureşti
Universitatea de Petrol şi Gaze, Ploieşti
Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava
Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti
Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, Iaşi
Universitatea de Medicină şi Farmacie, Craiova
Universitatea din Bucureşti
Universitatea “1 Decembrie 1918”, Alba Iulia
Universitatea “Dunărea de Jos”, Galaţi
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”, Timişoara
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, Timişoara
Universitatea de Nord, Baia Mare
Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti
Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj Napoca
Universitatea “Petru Maior”, Târgu Mureş

Universităţi cu 4 stele

Universitatea de Medicină şi Farmacie, Târgu Mureş
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Universităţi cu 5 stele - 0

Monitorizarea Coaliţiei pentru Universităţi Curate a identificat drept principale probleme de sistem o slabă corelaţie merit-carieră, lipsa unei instanţe eficiente de control vertical şi orizontal şi faptul că facultăţile s-au transformat in fabrici de diplome. Cât priveşte problemele la nivel particular, se pot enumera aici lipsa de integritate academică, lipsa de transparenţă şi autonomia corelată cu lipsa de democraţie internă.

Evaluarea corectitudinii academice, zona care include plagiatul, performanţa academică şi corectitudinea procesului academic arată că 18 universităţi sunt sub media de 20 de puncte, 6 sunt egale cu media şi restul de 18 universităţi sunt deasupra mediei. Aceste cifre demonstrează de fapt toleranţa scăzută la fenomenul plagiatului, a cărui amploare este de natură să îngrijoreze, faptul că regulile, acolo unde există şi unde nu lasă loc la interpretări datorită ambiguităţii, nu sunt aplicate. Astfel, în 71% dintre universităţi, regulile privind plagiatul sunt complet ignorate.

Performanţa academică lasă mult de dorit, dacă ţinem cont că în 26% din totalul de universităţi monitorizate un conducător de doctorat are un număr mediu de peste două articole ISI publicate; în 38%, raportul este între un articol şi două, pe conducător de doctorat; iar în restul de 36% din total, numărul mediu de articole ISI publicate de un conducător de doctorat este sub 1. Astfel, România se află pe locul 67 în lume când vine vorba despre publicaţiile ISI pe ţară, fiind codaşă între statele membre ale Uniunii Europene.

Nepotismul, familiile universitare şi modul de accedere la posturile universitare sunt probleme care duc la scăzuta calitate a guvernanţei. Mai exact, în 57% dintre cazuri, calitatea guvernanţei este mai jos decât media şi aşa scăzută (între 10 şi 35 de puncte), iar nicio universitate nu atinge maximul posibil. Nici măcar fruntaşele clasamentului nu stau foarte bine la acest capitol, prima universitate abia apropiindu-se de 25 de puncte.

În 95% dintre facultăţile evaluate a fost identificat un număr foarte mare de familii universitare, iar în majoritatea universităţilor posturile scoase la concurs sunt ”cu dedicaţie”, dar beneficiază de acoperire legală.

Existenţa unor cazuri de corupţie gravă, grevează cu atât mai mult calitatea educaţiei academice. Din totalul de universităţi, 16% au fost în proces cu angajaţii şi/sau studenţii pe chestiuni de corectitudine şi au pierdut. În 14%, au existat cazuri anchetate de procuratură pentru corupţie, hărţuire sexuală, discriminare pe ultimii 4 ani. În 17% din cazuri au existat rapoarte negative ale Curţii de Conturi, Gărzii Financiare, OLAF, corpul de control al Ministerului, în ultimii 4 ani. Şi în 10% dintre cazuri au existat dovezi de falsificare gravă a diplomelor în ultimii 10 ani.

Cât priveşte transparenţa, accesul la informaţiile de interes public sau la documentele de management financiar, şi aici lucrurile sunt departe de a sta bine. Numai 38% dintre universităţile de stat sunt transparente administrativ, în sensul că îşi publică la timp şi corect, în concordanţă cu prevederile legale, declaraţiile de avere şi de interese.

Lipsa de transparenţă se regăseşte şi în documentaţia privind achiziţiile publice, în licitaţiile pentru construcţii sau în diferite capitole bugetare, ceea ce trezeşte suspiciuni. Doar 38% dintre universităţi au dat dovadă de transparenţă la această categorie, punând la dispoziţie documentaţia cerută.

Rezultatele raportului Coaliţiei pentru Universităţi Curate demonstrează că integritatea universitară este una dintre problemele majore ale sistemului de educaţie şi că se circumscrie problemei mai generale a corupţiei. În acest context, nu este de mirare că în România 77% dintre studenţi şi 34% dintre cadrele didactice consideră că nivelul de corupţie în universităţi este ridicat, iar 50% dintre studenţi şi 28% dintre cadrele didactice ştiu că în departamentul lor există profesori care primesc mită de la studenţii lor.

Pe baza raportului şi a rezultatelor obţinute, recomandările Coaliţiei pentru Universităţi Curate sunt:

• Dezvoltarea controlului pe verticală (Minister) şi orizontală (comisii de etică active, care să includă şi persoane din alte instituţii, organisme locale de control)
• Reducerea discreţiei administrative prin introducerea de criterii clare şi neinterpretabile.

Sunday, April 12, 2009

Basarabia 2009

Un comentariu serios si obiectiv, oferit de un om cu mintea limpede, Vasile Ernu.
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5584750-evenimentele-din-moldova-interpetari-preliminare.htm

Care „89”, care „revolutie”? Ar fi de sintetizat citeva lucruri pe care le-am mai spus cu diverse ocazii. Inainte insa, doua remarci: la Chisinau nu este vorba nici de o „revolutie”, si nici de un „89”. Sa nu uitam ca Moldova a trait „anul 89” inaintea Romaniei, iar el s-a desfasurat pe mai multi ani. Ar trebui sa cunoastem mai bine contextul anilor 80-90 pentru a ne lansa in comparatii de genul acesta. Iarasi, sa nu uitam ca in perioada in care „democratii” (guvernarile de dinaintea venirii PC-ului) au fost la putere, au facut praf statalitatea, si asa firava a Republicii Moldova. Debandada politica si economica a acelor ani a permis ascensiunea Partidului Comunistilor (PC) la putere. In anii 90 PC nici nu a existat pe harta politica din Moldova.Tot atunci, relatia dintre Romania si Moldova era intr-un trend ascendent, insa nimeni nu a facut nimic strategic, pe termen lung. Romania nu a avut nici-un proiect coerent. Ceea ce se intimpla in Moldova acum este si un faliment al politicii externe, al societatii civile si a mass-mediei romanesti in ceea ce o priveste. Singurul proiect coerent a fost acordarea de burse de studiu cetatenilor din Moldova. Acum, daca ne uitam atent, vedem o parte din efectele lui. Dar este un proiect care nu a fost dus pina la capat, nu a fost suficient dezvoltat. E un subiect care ar merita o discutie separata.Despre context, aprilie 2009

Avem acum alegeri pe care le cistiga oficial PC, iar opozitia incearca sa protesteze invinuindu-l de fraudarea alegerilor. Observatorii occidentali au confirmat corectitudinea alegerilor, opozitia cere repetarea lor. O demonstratie pasnica de contestare se divide si o parte din cei prezenti ataca institutiile publice. Acestea sint datele problemei. Acum stim cu totii ca violentele se datoreaza in mare parte si lipsei de reactie a statului, si prezentei unor instigatori care, pana la urma, fac si ei parte din structurile statului. La prima vedere, PC utilizeaza evenimentul in folosul sau, incercind sa compromita opozitia si sa o delegitimeze. PC vrea sa arate ca el este cel pasnic, cel care reinstaureza ordinea si disciplina si este salvatorul statului. PC manipuleaza pe fata si isi intimideaza adversarul fara scrupule.

In ciuda faptului ca Voronin pare a iesi mai puternic din aceasta confruntare cu opozitia, cred ca modul in care a gestionat aceasta criza ii va aduce sfirsitul. Este inadmisibil ca oamenii sa fie vinati, arestati si batuti fara o minima protectie. Este inadmisibil ca ziaristii sa fie tratati cum sint tratati (retineri, interdictii, expulzari). Sintem in 2009, fie si la periferia UE. De fapt, esenta demonstratiilor, a revoltei, este legata de nemultumirea profunda a unei noi generatii fata de politica, fata de situatia economica si culturala promovata de acesti guvernanti. Repet: violenta regimului Vornin din ultimele zile s-ar putea sa fie si sansa de a pune capat dominatiei PC-ului in politica din RM. Dar aici trebuie sa intre in joc institutiile internationale, mass-media si societatea civila.

Despe confuzia interpretarilor

Marele risc consta in deturnarea sensului acestei situatii. Lupta impotriva „dictaturii rosii” sau, mai rau, analiza in termen etnici, „lupta pentru spiritul romanitatii”, sint piste false. Voronin are doar eticheta de comunist, el fiind un hibrid, un mutant politic. El amesteca dreapta nationalista „moldoveneasca” (sa nu uitam ca PC vine cu platforma nationalismului moldovenesc: „Moldova de 500 de ani”, „urmasii lui Stefan cel Mare”, „limba moldoveneasca”), cu crestinisul ortodox bigot (de paste aprinde primul luminarea si zice „Hristos a inviat” la TV; sau isi lanseaza campania electorala la o manastire). Deasemenea, el sustine proprietatea privata (el si oamenii lui sint unii dintre cei mai mari bussinesmen-i din Moldova). Pe scurt, este un oligarh economoc care combina nationalismul cu ortodoxismul, care depune flori si la Lenin si la Stefan cel Mare, si care conduce cu metode autoritare un stat slab.

Cred ca opozitia este acum intr-o situatie delicata. Ea ar trebui in primul rind sa se centreze pe adunarea de dovezi convingatore care sa dovedeasca credibil frauda PC. Institutiile occidentale cinice au nevoie de dovezi, nu de vorbe. Si tot acum ar mai trebui sa dea dovada de o atitudine virulenta fata de actele represive: sa lupte pentru eliberarea celor arestati si sa adune noi dovezi ale abuzurilor din ultimele zile.

Vampirismul mass-mediei, politicienilor si a intelectualitatii romanesti

Despre mass-media romaneasca as spune citeva lucruri. In primul rand, cu o luna inainte de alegeri, am facut lobby la mai toate trusturile serioase de presa. Am strigat in stinga si dreapta: vin alegerile in Moldova, faceti reportaje si informati lumea. Nimic. Cu exceptia HotNews, nimeni nu a facut nimic. Cind au aparut primele excese, expulzarea citorva cetateni romani, oprirea accesului unora in R.Moldova, atunci au inceput sa ne se transmita diverse mesaje alarmiste. Cind s-a simtit mirosul de singe, toti au inceput transmisiile „de la fata locului”, fara insa a avea oameni „la fata locului”. Cind Basarabia face rating sau cind avem nevoie de voturi, atunci si mass-media si partidele de aici sint interesate de ea. E jalnic. Mass-media rusa a fost prezenta, cea romaneasca era devotata becaliadei.

Al doilea lucru pe care l-am observat legat de relatarea subiectului in mass-media romaneasca, dar e valabil si pentru intelectuali, e ca marea partea a opiniilor nu au fost o analiza a ce se intimpla in Basarabia, ci o expunere a himerelor, a cliseelor si a fobiilor romanesti legate de acel spatiu. Evenimentul a fost tras pe doua linii moarte: fie pe spatiul nationalismului timp, te tip colonialist, care se apropie de cel al Noii Drepte din Romania, fie pe linia „anticomunismului de piata” in care singurul scop e sa mai mincam o piine pe seama hoiturilor putrezite si a suferintei „fratilor mai saraci”. E trist.

Previziuni

Previziunile mele sint sumbre. Nu cred ca va fi o dictatura caci PC are un bussines de aparat si ei stiu ca daca totul se inchide, pierd bani. Sint mai capitalisti decit ne imaginam. Vor abuza in masura in care nu vor intimpina reactii seriose de protest. Daca mass-media si institutiile occidentale vor reactiona, nu-si vor permite prea multe. Bussines-ul e mai scump decit razbunarea, iar PC nu-si permite izolarea. Eu cred insa ca in contextul dat, se vor agrava si radicaliza relatiile dintre diversele grupuri sociale si etnice din Moldova. Exista, deasemenea, posibilitatea aparitiei unor fobii antiromanesti mai accentuate. Logica nationalista de tip colonialist pe care multi o folosesc in Romania pentru a interpeta ce se intampla R.Moldova s-ar putea sa aduca mari prejudicii relatiilor dintre populatia de dincolo si de dincoace de Prut. Sper sa gresesc si sa fiu un prooroc fals.