Wednesday, November 7, 2007

Liber la furat licente

S-a deschis sezonul la furat licenţe! Se pare că tupeul şi nesimţirea nu mai au limite, de vreme ce se fură până şi lucrări susţinute în vara lui 2007. Studenţii habar n-aveau că lucrările lor stau bine-merci la vedere la vânzare pe diverse site-uri. Detalii mai jos:

1. Plagiat academic pe scara industriala
de Alexandra Olivotto, Razvan Mihai Vintilescu
Aparut in Cotidianul, editia din 8 Noiembrie 2007
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15434&art=38529&cHash=4dfe8a4003

Peste 2.600 de lucrari de licenta pot fi cumparate de pe Internet, si asta doar de pe doua site-uri. De fapt, de pe unul singur, pentru ca numerele de telefon la care pot fi contactati comerciantii respectivi sint identice. E suficient sa intri pe www.licenta2007.ro sau www.licenta2008.ro si un intreg univers al plagiatului ti se deschide larg in fata, cu 45 de discipline in care iti poti cumpara diploma. De la medicina la teologie si de la istorie la finante-banci. Site-urile precizeaza ca toate lucrarile sint din 2007 si garanteaza ca cei care le vor cumpara vor obtine nota maxima. Numai ca unii absolventi din acest an ai Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi si-au recunoscut propriile lucrari, care fusesera oferite spre vinzare fara acordul lor.
Mihaela Tataru se numara printre cei 13 absolventi ai Facultatii de Istorie ce s-au aflat in aceasta situatie. Ea crede ca vina pentru piratarea materialelor le revine proprietarilor unei firme amplasate linga universitate, unde numerosi studenti si-au tiparit si legat lucrarile, pe care le aduceau de obicei in format electronic, pe CD. Conform declaratiilor sefului catedrei de istorie veche, Lucretiu Mihailescu-Barliba, coordonatorul a cel putin trei dintre lucrarile piratate, toate „sint foarte bune, de peste 9.50“.
Rectorul Universitatii „Al.I. Cuza“, profesorul Dumitru Oprea, e de parere ca „probabil si unii dintre studenti le-au vindut proprietarilor site-ului, pentru ca nu toti absolventii de nota 10 frecventeaza xeroxul acela“. In conditiile in care peste 7.000 de studenti trec cu bine examenul de licenta in fiecare an, el recunoaste ca ar fi posibil ca toate lucrarile de pe site sa apartina studentilor din universitatea ieseana. Dar nu doar studentii sint cei vizati cind se cauta sursa celor 2.600 de licente ajunse pe Internet. „Intre timp a aparut o alta sesizare, din partea unui profesor de la catedra de fizica, ce acuza si conducatorii de lucrari, si neglijenta studentilor“, mai spune rectorul. El precizeaza ca, odata predate, lucrarile se tin „sub control, la cheie, iar secretarii de comisie raspund cu capul pentru ele“. La Iasi, cazurile de lucrari plagiate sint relativ frecvente, rectorul afirmind ca nu exista sesiune in care sa nu elimine doua-trei lucrari din acest motiv.
Am incercat sa facem si noi o comanda pentru trei lucrari de licenta. Vocea de moldovean care a raspuns molcom ne-a asigurat ca nu trebuie sa ne temem de situatia in care si alti colegi de facultate ar putea prezenta aceeasi lucrare cumparata, pentru ca am sunat din timp si nu va mai vinde lucrarea respectiva altcuiva. Pretul: 200 de lei si ne-o poate trimite in varianta electronica sau prin posta. Am marit miza: trei lucrari de diploma pentru materii diferite: medicina, stiinte politice si istorie. Am solicitat ca ele sa fie trimise la Bucuresti tiparite si legate, in trei exemplare fiecare, gata pentru a fi predate la facultate. „Vocea“ ne-a facut un pret total: 960 de lei, cu tot cu cheltuieli de expeditie. Cu aceasta ocazie am aflat ca, daca dorim o lucrare originala, care nu se regaseste pe site, o putem avea pentru 200 de euro. Numai sa fie vorba despre o licenta in drept.
Cu toate ca pe site-urile respective se precizeaza ca lucrarile comercializate constituie doar „material documentar“, cumparatorul avind obligatia sa actioneze „in temeiul respectarii legalitatii“, cel care a preluat comanda noastra s-a aratat mai mult decit disponibil pentru a ne livra lucrarile in forma finala, bune de predat. Cele doua site-uri sint inregistrate pe numele lui Florin Nistor, din Bacau, si al lui Mihai Mihalcescu, din Zalau. Ei nu au putut fi contactati, dar cel care prelua comenzile de pe site a recunoscut ca si numarul afisat pe Internet este inregistrat tot pe numele celor doi. Ieri, dupa ce am incercat sa il intrebam pe cel care vindea lucrarile de unde le-a procurat, cele doua site-uri nu au mai functionat.


2. Trafic cu lucrari de licenta ale absolventilor din Iasi
Autor: Nicoleta Vieru
preluare din Ziarul de Iaşi, 7 nov. 2007
http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/trafic_cu_lucrari_de_licenta_ale_absolventilor_din_iasi_149157.html
Mai multi absolventi si-au descoperit lucrarile scoase la vinzare pe site-ul www.licenta2007.ro. Ei dau vina pe firmele de multiplicare, unde si-au listat lucrarile. Reprezentantii firmelor se disculpa. Absolventii vor depune insa plingeri la politie.
Sute de lucrari de licenta ale absolventilor ieseni din promotia 2007 au ajuns la vinzare pe internet. La patru luni de la sustinerea tezelor finale, mai multi absolventi de la Universitatea „Al.I. Cuza“ au descoperit ca munca lor de un an de zile este comercializata pe un site specializat fara voia lor, cu adresa www.licenta2007.ro.
Absolventii pagubiti provin de la facultati diferite. Au insa in comun faptul ca au sustinut lucrarea de licenta in aceasta vara si le-au listat la firmele de multiplicare din oras. In concluzie, absolventii acuza firmele de furt si difuzare ilegala de informatii.
Totul a iesit la iveala atunci cind o absolventa de la Universitatea „Al.I. Cuza“ si-a gasit lucrarea de licenta scoasa la vinzare cu 200 de lei. Faptul ii fusese semnalat de o fosta colega de facultate, care avusese aceeasi „surpriza“. „Cu stupoare mi-am gasit propriul plan al lucrarii de licenta postat pe acest site, unde se vinde cu 200 RON lucrarea. Am facut greseala de a-mi fi listat lucrarea de licenta in oras la Stef (pe Lapusneanu), insa nici o secunda nu m-am gindit ca cei de acolo o pot vinde in acest mod. Mai multi colegi de-ai mei si-au gasit planul de licenta pe acest site si fiecare dintre noi nu stiam cum sa reactionam“, s-a plins Brindusa Rosca, absolventa de contabilitate.
Ea crede ca in vinzarea lucrarilor sint implicate mai multe firme de profil din Iasi, spunind ca unii colegi de promotie care si-au listat lucrarile la PIM si Ady Copy-Center le-au gasit acum scoase la vinzare pe acelasi site. „Mi-am dat licenta in iunie, iar zilele acestea am aflat cu stupoare ca lucrarea mea de licenta este scoasa la vinzare pe internet. Banuiesc ca cei de la Insert Iasi, acolo unde am listat si legat lucrarea de licenta, au pastrat o copie si au scos-o la vinzare. Nu sint singura in aceasta situatie“, a spus si Delia Marcu
In incercarea de a descoperi initiatorii acestei afaceri, absolventii au apelat numerele de telefon afisate pe site-ul www.licenta2007.ro. Apelurile au fost initial respinse, iar apoi telefoanele au fost inchise si site-ul blocat. Singurul nume care apare in aceasta afacere este cel al lui Florin Nistor din Bacau, care ar fi cumparat spatiul virtual de comercializare a lucrarilor, insa este putin probabil ca acest nume sa fie real.
Firmele acuzate de absolventi se disculpa, chiar daca recunosc ca li s-au mai adus astfel de acuzatii si cu alte ocazii. „Noi sintem obligati sa stergem fisierele imediat dupa ce listam lucrarile. Nimeni de aici nu practica asa ceva“, ne-a spus un tehnoredactor de la Stef, care a refuzat sa isi divulge identitatea.
„Nu e prima oara cind ne confruntam cu astfel de acuzatii. Seful chiar ne-a spus ca ne da afara daca ne prinde cu asa ceva“, a declarat si Elena Tanasa, de la PIM.
Absolventii pagubiti vor merge azi la Politie pentru a depune plingere impotriva celui care detine site-ul www.licenta2007.ro.


P.S. Păcat de lipsa de reacţie a Universităţii noastre.

Monday, November 5, 2007

Iasi, identitatea unui oras

Iaşi, identitatea unui oraş. Între trecut şi viitor
de Guillaume ROBERT
preluat din Dilema veche, Anul III, nr.144 - 27 octombrie 2006
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=144&cmd=articol&id=4176

Privit odinioară ca oraşul intelectualităţii, Iaşii au cunoscut o înflorire în plan cultural, politic şi arhitectural care devenise exemplară în epocă. Istoria se schimbă şi Iaşiul se situează printre primele cinci mare oraşe ale ţării ca număr de locuitori, faima sa de altădată intrînd într-un con de umbră din cauza creşterii economice slabe, a izolării geografice faţă de marile rute de trafic european, a demolărilor şi construcţiilor din anii ’70–’80. Proiectul îşi propune să clarifice probleme legate de identitate urbană, de felul în care Iaşiul se mai deosebeşte de alte oraşe mari, dar mai ales direcţiile importante de urmat în redefinirea oraşului, prin mobilizarea societăţii civile pentru atingerea unei conştiinţe civice care să participe în mod concret la acest demers.

320.000 de locuitori; fostă capitală a principatului moldav; sediul celei mai vechi universităţi în limba română; un teatru naţional; o operă; o filarmonică; un centru european de creaţie artistică; pelerinajul Sfintei Parascheva, care atrage cîteva sute de mii de persoane în octombrie; o rată a şomajului printre cele mai mari din România; o regiune care cuprinde cea mai importantă proporţie de populaţie rurală şi majoritatea comunelor celor mai sărace din România; 60.000 de studenţi; un parc tehnologic, dar, în acelaşi timp, lipsa acută a investitorilor străini; o bienală de artă contemporană, autori de valoare; o situare geografică departe de centru… Iar acest inventar de contraste à la Prévert ar putea continua încă mult şi bine! Iaşiul este un oraş unic. O recentă anchetă a Direcţiei judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu arată că 81% dintre locuitorii judeţului Iaşi revendică pentru oraş statutul de capitală culturală a ţării. Pe plan naţional, românii sînt înclinaţi destul de des să acorde Iaşiului un fel de întîietate onorifică, chiar dacă astăzi Bucureştiul este cel care concentrează, fără doar şi poate, cele mai multe talente. Persoanele interogate denunţă cu aceeaşi promptitudine situaţia economică precară, lipsa dinamismului şi a locurilor de muncă, atît în oraş cît şi în regiunea Moldovei, ba chiar tradiţionalismul care domneşte în numeroase sectoare ale vieţii sociale. Şi nu ezită să plece la Bucureşti şi spre celelalte capitale de regiune, considerate capabile să ofere mai multe oportunităţi. Iaşiul ar putea fi ceea ce se numeşte un caz de şcoală, pentru cine doreşte să se ocupe de identitatea colectivă: împărţit între certitudinile legate de tradiţie şi întrebările despre viitor, oraşul are o imagine neclară în mintea locuitorilor săi. Oraşele care au cunoscut sau au trăit această situaţie sînt numeroase în Europa sau aiurea. Răspunsul oamenilor politici şi al specialiştilor este bine cunoscut şi poate fi rezumat printr-un concept recent: marketingul urban. Apropiata aderare a României la Uniunea Europeană accentuează sentimentul pe care îl au cetăţenii şi autorităţile, că trebuie făcut ceva: ce cale trebuie urmată pentru a ridica oraşul Iaşi la rangul de oraşimportant în regiune şi în Uniune? Mai multe proiecte încearcă în momentul de faţă să răspundă la această întrebare, restaurarea principalelor monumente ale oraşului, renovarea urbană, ridicarea de noi construcţii sau complexe comerciale (între care foarte controversatul „Palas“, proiect imobiliar care va ocupa partea din spatele Palatului Culturii, simbol principal al oraşului, proiect care simbolizează, în funcţie de interlocutor, fie modernitatea urbană, fie negarea specificităţii oraşului), în vreme ce numeroase interogaţii asupra modelului de dezvoltare şi de promovare economică şi universitară, ba chiar, în mai mică măsură, culturală, sînt preocuparea predominantă. Omul politic are fără doar şi poate sarcina de a imagina, de a propune, apoi de a conduce o strategie, o politică sau un plan de acţiune. Întreprinzătorul intervine şi el la o scară importantă, într-un cartier, asupra habitatului sau a economiei şi comerţului, chiar dacă asta se întîmplă uneori cu preţul unei logici de împrumut, care prevalează asupra raţiunii urbane sau a rezultatului pe termen lung. Dar localnicul este cel care contează într-un oraş. Fiecare locuitor este în acelaşi timp creatorul permanent al identităţii oraşului şi beneficiarul ei. Între 9 şi 30 octombrie, patru grupuri de localnici primesc la Iaşi patru artişti străini. În centrul a ceea ce vor face împreună, o întrebare: cum îşi percep ei oraşul? Fiecare artist face o sinteză, cu scopul de a pune în evidenţă reprezentarea sau reprezentările care i s-au propus de către grupul său. Patru artişti: un fotograf, un scriitor şi doi plasticieni. Patru grupuri de cetăţeni veniţi din orizonturi diferite, din cartiere şi din medii socio-economice diferite. Fiecare binom „grup de cetăţeni – artist“ se confruntă cu privirea membrilor săi, în funcţie de individualităţi, dar şi de opoziţia între „cetăţeanul oraşului Iaşi, pe de o parte, şi persoana care îl vizitează şi care are o privire exterioară, pe de altă parte“. Fiecare artist e liber să aleagă felul în care concepe actul artistic. Două săptămîni sînt dedicate descoperirii oraşului şi discuţiilor cu fiecare grup, apoi o săptămînă consacrată finalizării producerii operelor care vor fi prezentate ulterior publicului cu ocazia unui colocviu despre politica oraşului organizat de Primăria Iaşi şi Centrul Cultural Francez, şi care vor putea circula prin cartierele oraşului. O publicaţie va prelungi în timp efortul de reflecţie. Scopul cel mai important al proiectului nu este de a face un studiu sociologic. Chiar dacă logica lui are la bază constatările experţilor, alegerea suportului artistic este importantă. Dacă preocupările economice, predominante astăzi, sînt cît se poate de justificate, cultura rămîne un vector indispensabil al definirii identitare a unui loc, dar şi al dezvoltării sale şi al coeziunii sociale, prin valoarea adăugată pe care o aduce imaginii sale şi mîndria pe care o procură locuitorilor săi. În secolul al XX-lea, identitatea oraşului Iaşi şi imaginea sa pe plan naţional s-a sprijinit în mare parte pe personalităţi precum Eminescu, Kogălniceanu, Creangă, Cuza sau Sadoveanu. Astăzi, Iaşiul trebuie să-şi construiască o imagine de secol XXI: peste 50 de ani, care vor fi patrimoniul şi realizările cu care se va mîndri? Depinde de opţiunea prezentă. Cetăţenii şi artiştii încearcă să găsească răspunsul.